Evanghelia de duminică, de după Botez, e puţin cunoscută şi ar trebui să o cunoască tot omul, căci cuprinde o adâncă învăţătură sufletească.
Evanghelia aceasta ne spune numai pe scurt că a ieşit Iisus din Nazaret, patria Lui, dar nu spune de ce şi cum a ieşit. Aceste amănunte le aflăm dintr-o altă evanghelie, de la Luca; (citiţi această evanghelie la Luca, în cap. 4, vers. 16-32).
În această evanghelie se spune pe larg cum a început Iisus să înveţe şi în ţara Lui şi „toţi îl mărturiseau pe El şi se mirau de cuvintele darului care ieşeau din gura Lui”, dar când a început a-i mustra pentru păcate „s-au umplut toţi de mânie şi, sculându-se, L-au scos pe El afară din cetate”.
Să luăm aminte că această evanghelie se petrece şi azi printre noi şi sub ochii noştri.
Noi ne mirăm de nazarinenii cei nebuni care L-au scos pe Iisus din cetatea lor şi L-au alungat cu pietre, dar tot aşa facem şi noi când, cu păcatele şi fărădelegile noastre, Îl alungăm pe Iisus dintre noi şi din hotarele vieţii noastre.
Iisus Mântuitorul rămâne şi locuieşte numai acolo unde este iubire, pace şi viaţă curată între oameni şi prin casele lor.
Când noi stăruim în păcate şi fărădelegi, Îl alungăm pe Mântuitorul din cetatea vieţii noastre.
În multe locuri şi în multe feluri şi chipuri se poate vedea şi azi evanghelia de mai sus. Eu am văzut-o şi ieri în piaţa Sibiului. Era marţi, zi de târg, şi un om beat striga şi înjura de cele sfinte, de te luau fiorii.
Mi s-a părut atunci că înaintea acestui om mergea Mântuitorul şi el Îl alunga cu pietre, aşa cum se vede în imaginea de la pagina 20.
Da, da, iubite cititorule, toţi suduitorii sunt în chipul oamenilor din evanghelie, care aruncă cu pietre după Mântuitorul, după Dumnezeu, Care le-a dat viaţa.
Şi nu numai suduitorii sunt aşa, ci toţi desfrânaţii, pizmuitorii, înşelătorii etc. Îl alungă pe Mântuitorul cu pietrele păcatelor. Tot ca pe vremea evangheliei, aşa e alungat Iisus din viaţa omului, din viaţa oamenilor, din viaţa satelor şi din viaţa oraşelor.
Cercetaţi şi veţi afla viaţa satelor încărcată cu vrajbe,împerecheri şi alte păcate, în semnul că Iisus e alungat de acolo; cercetaţi viaţa oraşelor şi le veţi afla în chipul Sodomei şi Gomorei.
Cercetaţi în politică şi veţi afla că Iisus a fost alungat de mult şi de acolo.
O, Mântuitorule Doamne! Tu eşti şi azi un om fără de patrie şi fără de ţară!
Tu eşti şi azi un alungat şi fugărit din hotarele sufleteşti ale oamenilor şi popoarelor de azi!
Pe Iisus L-au alungat nazarinenii pentru că le-a mustrat păcatele. Cam aşa e şi azi. Le place oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu, dar din starea lor păcătoasă să nu-i scorneşti şi de scăderile lor să nu te prea atingi.
Când eram preot nou la sat, mi-aduc aminte că, odată, am predicat pentru Ziua Domnului şi am spus oamenilor că nu se cade să facă în duminici jocuri şi petreceri.
A doua zi tot satul era în capul meu, cu vorbele: „Da’ ce vrea popa ăsta? Noi aşa ne-am trezit din bătrâni cu joc şi petrecere duminica… Da’ el vrea să ne strice datinile noastre?”… Adică le plăcea oamenilor o predică din aceea care să nu le strice „datinile”.
Dragă cititorule!Eu te întreb, Îl ai tu pe Domnul Iisus în cetatea vieţii tale sau L-ai alungat cu fărădelegile tale?
Într-un loc, ne spune o Evanghelie că Iisus a plâns asupra cetăţii Ierusalimului (Lc 19, 41), pentru că nu-L primise pe El. Tot aşa plânge şi azi Mântuitorul pentru cetatea vieţii tale că nu vrei să-L primeşti pe El.
Auzi tu, dragă cititorule, Iisus plânge pentru tine şi pentru mântuirea ta şi tu nu te înflori? Şi tu tot în păcate?!…
Un rămăşag…
Într-un sat, trăia odată un om foarte suduitor. La toată vorba înjura de cele sfinte. Celor ce-l rugau să lase hula de cele sfinte, le spunea că nu se poate dezbăra de acest nărav.
Într-o dimineaţă, un creştin cu râvnă pentru îndreptarea deaproapelui s-apropie de suduitor, scoate din pungă un galben şi, arătându-i-l, zice: Frate dragă, dacă te vei putea răbda să nu înjuri azi toată ziua, iată aici, acest galben va fi al tău. Chemară şi martori, şi rămăşagul se făcu. Suduitorul se răbda.
Mai târziu, prietenii lui începură a-l necăji, doar va pierde galbenul. Suduitorul se înfuria, însă creştinul ce pusese rămăşagul îi arăta mereu galbenul, şi suduitorul, văzându-l cum străluceşte, iar se domolea.
Răbdă toată ziua şi seara câştigă galbenul. Când i l-a dat, creştinul care pusese acest rămăşag îi zise: Vezi, dragă frate, pentru un galben te-ai putut răbda să nu sudui, dar pentru Bunul Dumnezeu ba. Iată, ai ajuns să preţuieşti mai mult un galben netrebnic decât pe Dumnezeu, Făcătorul tău.
Tatăl Ceresc a stat mereu în faţa ta şi te-a rugat să nu-L huleşti prin sudalmă; pe Dumnezeu n-ai vrut să-L asculţi, însă pe acest galben l-ai putut asculta. Lasă-te, frate dragă, lasă-te de sudalmă, căci altcum, acest galben va sta în Ziua Judecăţii ca cel mai mare pârâş în contra ta şi a sufletului tău.
Această întâmplare şi aceste vorbe l-au înfiorat atât de mult pe suduitor încât din acea clipă n-a mai suduit.
Cămila îşi tulbură apa…
Când am fost la Ierusalim, în ţara cămilei, am văzut un nărav ciudat ce-l are cămila. Când ajunge la atare apă limpede, o tulbură îndată şi apoi bea din ea. Am căutat să aflu ce înseamnă aceasta şi am aflat că acest lucru îl face cămila fiindcă îşi vede în oglinda apei chipul ei urât şi, neplăcându-i această urâciune, s-apucă îndată şi tulbură apa.
În chipul cămilei sunt şi oamenii cei păcătoşi. Ei nu suferă oglinda Evangheliei, pentru că în ea îşi văd urâciunea vieţii lor. Păcătoşii nu suferă nici pe cei credincioşi, pentru că şi viaţa credincioşilor este o oglindă curată în care păcătoşii îşi văd urâciunea vieţii lor şi a faptelor lor. Din această pricină, păcătoşii au batjocorit şi prigonit şi vor prigoni totdeauna pe cei drepţi şi credincioşi, ca să se împlinească spusele Mântuitorului: „Pe Mine M-au urât, şi pe voi vă vor urî”… „Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pe voi şi vă vor prigoni”…
Parintele Iosif Trifa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu