DUHUL SFANT SI BISERICA

,,.......Toti s-au umplut de Duhul Sfant"

În ziua Cincizecimii, Duhul Sfânt i-a căutat mai întâi pe apostoli, a căutat casa unde erau adunaţi apostolii. „ Iar când a sosit ziua Cincizecimii, a venit din cer fără de veste un vuiet, ca de vijelie ce trece, şi a umplut toată casa, unde erau adunaţi ei" - apostolii - „şi toţi s-au umplut de Duhul Sfânt" (Faptele Apostolilor 2, 1-4). Aceasta era investire cu dar de Sus a apostolilor, ca să poată împlini porunca Mântuitorului: „Mergând, învăţaţi toate neamurile!"...
După ce s-au umplut de Duh Sfânt, apostolii au ieşit în faţa mulţimii şi au început să predice mântuirea. Duhul Sfânt a început a lucra şi în sufletul mulţimii. „După ce au auzit cuvintele, (oamenii) au rămas străpunşi la inimă". Duhul Sfânt a ales pe cei credincioşi, i-a făcut „una" şi S-a revărsat peste ei.
„Şi, cei care au primit propovăduirea, stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătură frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni, şi în toate zilele erau aşteptând cu un cuget în biserică şi frângând prin case pâinea, primeau hrană cu bucurie şi cu bunătatea inimii" (Faptele Apostolilor 2, 42; 46). „Mulţimea celor care crezuseră era o inimă şi un suflet; un mare har era peste toţi... (Faptele Apostolilor 4, 32-33).
„ Mulţimea celor care crezuseră era o inimă şi un suflet; un mare har era peste toţi" - aici a luat fiinţă cea dintâi Biserică a lui Hristos. În ziua Cincizecimii, Duhul Sfânt a strâns la un loc, în jurul apostolilor, pe cei care crezuseră în Iisus Hristos şi S-a revărsat peste ei, făcând „una sufletul şi inima lor". Duhul Sfânt a întemeiat cea dintâi Biserică a lui Hristos şi El a organizat-o.
Biserica este lucrarea Duhului Sfânt. „Din temelie până în vârful crucii - zice un Sf. Părinte - biserica este lucrarea Duhului Sfânt". În acest înţeles zice Sf. Părinte Irineu: „Unde este Biserică, acolo este şi Duhul Sfânt şi unde este Duhul Sfânt, acolo se află Biserica şi toate darurile".
„Biserica - zice fericitul Augustin - este casa şi cetatea Duhului Sfânt. Sufletul şi viaţa Bisericii este Duhul Sfânt. «Biserica este trupul lui Hristos» (Efeseni 1, 22). Ceea ce este sufletul pentru corpul omului, aceea este Duhul Sfânt pentru trupul lui Hristos, care este Biserica. Precum nu poate fi corp fără suflet, aşa nu poate fi nici Biserică fără Duhul Sfânt. Ceea ce face sufletul în mădularele corpului, aceea face Duhul Sfânt în Biserică. El face Biserica cea vie şi lucrătoare" (din învăţăturile Fericitului Augustin).
Iisus Mântuitorul a împlinit în lume o întreită chemare: de învăţător, de Preot şi de împărat.
Aceste trei misiuni le împlineşte azi Biserica prin lucrarea Duhului Sfânt:
• Predica din Biserică face parte din chemarea învăţătoare a Bisericii, face parte din testamentul Mântuitorului: „Mergând, învăţaţi toate neamurile!"...
• Slujbele din Biserică fac parte din chemarea preoţească a Mântuitorului. Aici intră şi Jertfa cea mare a Sângelui - Sf. Liturghie - prin care Hristos, „Preotul cel mare", Se jertfeşte, răscumpărându-ne din blestemul legii cu scump Sângele Său.
• Chemarea împărătească este preamărirea lui Hristos, împăratul împăraţilor, Care ne conduce, prin Duhul Sfânt, spre împărăţia cea Cerească.
În aceste trei chemări se cuprinde taina cea mare a mântuirii neamului omenesc. În aceste trei chemări se cuprind şi cele şapte Taine: Botezul, Mirungerea, Cuminecătura, Mărturisirea, Maslul, Preoţia şi Căsătoria.
Cele şapte Taine sunt lucrarea Duhului Sfânt. Fiecare dintre cele şapte Taine este legată de darul şi harul Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este administratorul celor şapte Taine. Toate slujbele, toate Tainele, toate lucrările din Biserică sunt lucrarea Duhului Sfânt. „Fără Duh Sfânt - zice un Sf. Părinte - nu sunt nici predică, nici preot, nici slujbă, nici Taină".
Biserica este organul prin care lucrează Duhul Sfânt. Preotul este - trebuie să fie - organul prin care lucrează şi vorbeşte Duhul Sfânt. Cu câtă putere lucrează un astfel de preot!
Nu este în lumea aceasta un alt grai mai puternic decât graiul ce-l spune Duhul Sfânt prin predica preotului, din uşa Altarului.
Nu este în lumea aceasta un învăţător mai puternic decât un preot aprins de focul Duhului Sfânt.
Nu este în lumea aceasta o doctorie atât de sfântă şi dulce ca o Taină administrată de Duhul Sfânt.
În misiunea sa, preotul este - trebuie să fie -organul prin care grăieşte şi lucrează Duhul Sfânt. Un astfel de preot „străpunge inimile" şi aduce suflete la picioarele Crucii. În schimb, preotul-funcţionar nu poate mişca pe nimeni. Predica lui este o predică moartă.
Viaţa şi tăria Bisericii este Duhul Sfânt. Un Sfânt Părinte se ruga pe patul morţii astfel: „Doamne, trimite creştinătăţii Tale pe pământ oameni plini de Duhul Sfânt, trimite Bisericilor Tale oameni plini de Duhul Sfânt!"...
Vom spune însă îndată şi cu apăs că această tărie a Bisericii o ajută şi credincioşii ei. Vom spune că toţi credincioşii Bisericii trebuie să primească darurile pe care le administrează Duhul Sfânt prin Biserică. „Biserica este trupul lui Hristos " - zice Apostolul Pavel, iar „ noi suntem mădularele trupului" (I Corinteni 12, 12).
O Biserică va fi vie, tare şi lucrătoare, când toate „mădularele" ei, când toţi membrii ei stau sub revărsarea Duhului Sfânt, aşa cum a fost în ziua Cincizecimii. „Au nu ştiţi - zice Ap. Pavel -că voi sunteţi casa lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?" (I Corinteni 3, 16). Când fiecare dintre noi va fi o casă a Duhului Sfânt, ce tare şi puternică va fi atunci Biserica!
O Biserică vie şi lucrătoare va fi atunci când Duhul Sfânt lucrează prin toate „mădularele" ei, sau când toate mădularele ei stau sub revărsarea Duhului Sfânt. „Biserica este trupul lui Hristos"; cum ar putea însă acest trup da înainte, dacă unele dintre mădularele lui sunt amorţite şi înţepenite? Aceste mădulare trebuie dezmorţite şi trezite!
Fiecare creştin îşi are locul său şi lumina sa în lucrul cel mare al Evangheliei. Eu mă uit la candelabrul din biserică. Ce predică minunată văd eu în lumânările din acest candelabru! Ele sunt de diferite mărimi; ele sunt aduse de diferiţi credincioşi, dar toate au acelaşi scop şi fac aceeaşi slujbă: luminează.
Uitaţi-vă din depărtare la un candelabru plin cu lumânări aprinse! Luminile lui se văd „una" singură. Sunt mai multe, diferite lumini, dar ele se văd „una".
În viaţa cea creştinească, fiecare creştin îşi are partea sa de lumină.
În Biserica lui Hristos, fiecare creştin îşi are partea sa de lumină, îşi are „lumina" sa.
Puterea unui creştin se măsoară după lumina ce o revarsă şi el în lume. Puterea unei Biserici se măsoară după lumina şi căldura pe care o revarsă în lume şi în suflete. Puterea unei Biserici sunt şi credincioşii cei „aprinşi" cu focul Duhului Sfânt.
Eu admir silinţa oamenilor de a-şi face biserici noi şi frumoase, dar eu aş admira şi mai mult năzuinţa de a-şi face şi Biserică vie, cercetând-o regulat, cu mic, cu mare şi făcând-o să răsune de cântări, slujbe şi rugăciuni. Pe multe locuri ţin oamenii la „cinstea" de a avea biserici pompoase, dar duminica le afli goale.
Ce lucru grozav este să vezi duminica o biserică goală, iar cârciumile şi târgurile pline! Şi ce lucru tot atât de grozav este să-i vezi pe creştini duminică dimineaţa în biserica lui Hristos, iar după amiază în biserica diavolului, în cârciumă! Oare nu este aceasta o grozavă întristare ce I se aduce Duhului Sfânt?...
Iubiţilor ostaşi din Oastea Domnului! Luptaţi şi voi neîncetat pentru întărirea Bisericii lui Hristos! Luptaţi neîncetat să-i scoateţi pe oameni din iadul cârciumilor şi al păcatelor, atrăgându-i în Biserica cea vie a lui Hristos!
Preot Iosif Trifa (din cartea „Duhul Sfânt”)

SLAVIT SA FIE DOMNUL!