PUTEREA APOSTOLIEI

Meditatii la Apostolul din Duminica Infricosatei Judecati

,,Dar nu mancarea ne va pune inaintea lui Dumnezeu. Ca nici daca vom manca, nu ne prisoseste, nici daca nu vom manca, nu ne lipseste.Dar vedeti ca nu cumva aceasta libertate a voastra sa ajunga poticnire pentru cei slabi.
Caci daca cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunostinta, sezand la masa in templul idolilor, oare constiinta lui, slab fiind el, nu se va intari sa manance din cele jertfite idolilor? Si va pieri prin cunostinta ta cel slab, fratele tau, pentru care a murit Hristos!
Si asa, pacatuind impotriva fratilor si lovind constiinta lor slaba, pacatuiti fata de Hristos.
De aceea, daca o mancare sminteste pe fratele meu, nu voi manca in veac carne, ca sa nu aduc sminteala fratelui meu."(1 Cor.8,8-13)


Slobozenia .....si piatra
,,Vedeti ca nu cumva aceasta libertate a voastra sa ajunga poticnire pentru cei slabi"
Slobozenia pe care o da Domnul Duhul Sfant credinciosului Sau adevarat este har inalt,dar foarte gingas si fin.Ca un vas scump care trebuie pazit totdeauna si cu cea mai mare grija,fiindca este pemanent in primejdie ori sa cada el peste ceva ,ori sa cada ceva peste el si sa se prefaca atunci in tandari pe totdeauna.
Desigur, dupa cum este de asemenea scris:,,toate imi sunt ingaduite!...."dar in ingaduinta aceasta cel mai hotarator cuvant de invoire il are curatia lui Hristos ,sfintenia Duhului Sfant (......)
Un credincios care are temere de Dumnezeu si frica de pacat are curat in constiinta sa echilibrul sanatos intre aceste slobozenii.Si stie clar ,de fiecare data ,de la cine vin ele.Pe care tebuie sa o primeasca si sa o asculte cu bucurie.Si pe care trebuie sa o respinga numaidecat,cu cea mai mare scarba si hotarare.Pentru ca indata dupa ce asculti de slobozenia Duhului Sfant ,implinirea binelui iti devine o piatra scumpa in cununa ta cea vesnica si in lauda lui Hristos.Dar,o data ce asculti de slobozenia diavolului, devii o piatra de poticnire pentru cauza lui Dumnezeu,pentru fratietatea ta duhovniceasca si pentru toti cei care vad ce faci tu, de la care ei cu totii asteptau cu totul altceva........

Fratele tau....
,,Şi, asa pacatuind impotriva fratilor si lovind conştiinţa lor slaba,pacatuiti fata de Hristos "
Acela care se ocupă de suflete pentru a le aduce la Dumnezeu şi pentru a le ţine lângă Hristos trebuie să fie pe deplin pătruns de dragostea şi grija pline de bunătate şi înţelegere pentru slăbiciunile şi nevoile lor. Nu poate fi un bun păstor, niciodată, acela care nu-şi iubeşte oile sale din tot sufletul său şi care nu este gata să-şi pună viaţa lui în primejdie pentru fiecare din oile lui, din oiţele lui şi din mieluşeii lui.
Nu poate fi un bun părinte acela care nu-i în stare să-şi iubească pe fiecare copil mai presus ca pe sine însuşi. Nici învăţător şi nici îndrumător mai mare peste alţii nu poate fi decât acela care este în stare de o dragoste, de o muncă, de o grijă nespus mai mari pentru ei decât pentru el. Un astfel de părinte, un astfel de învăţător şi păstor nu poate face decât cum a făcut Însuşi Domnul Iisus, Care a fost şi va fi până la sfârşitul veacurilor pilda şi chipul şi măsura felului în care trebuie să iubim sufletele oamenilor peste care ne-a pus Duhul Sfânt păstori.
Despre Moise, omul lui Dumnezeu şi păstorul poporului ales al Domnului, se spun lucruri minunate şi multe întâmplări din care se vede cât de bun, de blând şi de iubitor faţă de poporul Domnului a fost el.
Îndată ce a fost silit să fugă de la curtea lui Faraon, din pricina dreptăţii pe care a vrut s-o facă celor asupriţi pentru care era ales el de Domnul ca să fie păstor, Moise a ajuns în Madian, iar acolo, printr-o binefacere făcută unor suflete mai slabe, a ajuns să aibă o familie şi să pască o turmă. De la curtea împăratului unde crescuse în belşug şi în cinste, el ajunse într-o pustie păstor la oi, în singurătate, în frig, în căldură, în lipsuri şi în primejdii, având o mare răspundere pentru oile care erau date în grija lui (Exod 2, 11-22).
Se spune că, odată, păzind oile prin nişte locuri uscate şi fără apă, cum sunt de obicei acele locuri, Moise a văzut pe unul din mieluşeii turmei sale cum se desprinde din turmă şi o ia la fugă peste stânci şi peste nisipuri, tot mai departe. Moise cam cunoştea locurile acestea pe unde era turma acum, dar spre unde fugea mieluşelul nu mai fusese niciodată încă.
Se luă Moise în fugă şi el după mieluşel, cu milă, ca să nu se piardă şi să-l readucă în turma şi sub ocrotirea sa. Dar mielul era mai sprinten decât Moise şi fugea mai tare. Din stâncă în stâncă, din deal în vale, el alerga tot mai departe pe locuri necunoscute şi neumblate. Trecea vremea şi soarele se încingea tot mai fierbinte, iar nisipul era tot mai arzător. Moise, care nu fusese obişnuit nici cu nisipul, nici cu soarele, nici cu pustiul, alerga tot mai greu, dar din dragoste şi milă pentru mieluşel nu-l putea lăsa să se piardă. Abia după un timp lung de fugă, mieluşelul se opri când ajunse la un pârâiaş de munte limpede şi răcoros. Acolo, el se aplecă însetat să bea cu nesaţ din apă. Moise se opri şi îl privea de departe, lăsându-l cu milă să bea liniştit, până îşi potoli setea.
– Nu am ştiut că ţi-e atât de sete, drag mieluşel, zise cu lacrimi Moise. Acum, desigur, nu mai poţi de oboseală…
Şi se aplecă Moise, luă mieluşelul care tremura pe umerii săi şi o porni fericit cu el spre turmă, mângâindu-l pe botişorul umed.
Domnul Dumnezeu din Ceruri privea cu drag la Moise şi, când îl văzu cu câtă milă şi iubire se purtă el cu mieluşelul, Îşi zise:
– Tu, Moise, care ai ştiut să ai atâta milă de un mieluşel neînsemnat şi care paşti şi îngrijeşti cu atâta dragoste oile unui străin, vei paşte în curând şi oile Mele…
Atunci Domnul Se coborî în rugul din faţa lui Moise şi rugul începu să ardă. Din clipa aceea Moise fu ales de Dumnezeu să fie păstorul poporului Său. Căci mila şi dragostea faţă de semeni sunt cele două semne ale unui păstor bun. Şi cele două condiţii pe care cine nu le are nu trebuie niciodată să se facă păstor, părinte, învăţător sau frate.

Cuvinte alese:
,,Nu suntem mai tari ca Samson , nici mai intelepti ca Solomon ,nici mai cunoscatori ca David,nici mai iubitori de Dumnezeu ca Petru verhovnicul.Sa nu ne incredem ,asadar in noi.Caci zice Scriptura:,,Cel ce se increde in sine va cadea cadere jalnica"
Sa invatam de la Hristos smerita cugetare ;de la David,umilinta;iar de la Petru,sa plangem pentru caderile ce ni se intampla.Dar sa nu deznadajduim ca Samson ,ca Iuda si ca Solomon cel preaintelept."( Isihie Sinaitul)

Traian Dorz

HRISTOS PUTERE APOSTOLIEI

Meditatii la Apostolul din Duminica a 33-a dupa Rusalii

,, Tu insa mi-ai urmat in invatatura, in purtare, in nazuinta, in credinta, in indelunga rabdare, in dragoste, in staruinta,
In prigonirile si suferintele care mi s-au facut in Antiohia, in Iconiu, in Listra; cate prigoniri am rabdat! si din toate m-a izbavit Domnul.
Si toti care voiesc sa traiasca cucernic in Hristos Iisus vor fi prigoniti.
Iar oamenii rai si amagitori vor merge spre tot mai rau, ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi.
Tu insa ramai in cele ce ai invatat si de care esti incredintat, deoarece stii de la cine le-ai invatat,
Si fiindca de mic copil cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa te intelepteasca spre mantuire, prin credinta cea intru Hristos Iisus."(II Timotei 3,10-15)

Ai urmat indeaproape invatatura

În această parte a acestui sfânt apostol se continuă atât de frumos şirul bunelor îndrumări şi al însemnatelor porunci date fiului preaiubit şi urmaşului vrednic de către părintele său sfânt.
Cel dintâi lucru asupra căruia îl face foarte atent Sfântul Pavel pe tânărul său urmaş este învăţătura, adică felul cum explică şi cum aplică el credinţa, trăirea şi propovăduirea Evangheliei şi a adevărului divin. Şi numai după ce va fi înţeleasă şi preţuită deplin această primă valoare a vieţii, învăţătura, apoi urmează importanţa tuturor celorlalte: a purtării, a hotărârii, a credinţei, a îndelungii răbdări, a dragostei. De ce aşa? Pentru că de valoarea învăţăturii depinde valoarea tuturor celorlalte. Dreapta învăţătură, buna şi adevărata învăţătură este şi poate fi numai una. Numai dintr-o astfel de învăţătură pot naşte şi creşte toate celelalte însuşiri sau merite adevărate şi vrednice în faţa lui Dumnezeu ale unui om. Căci dacă nu are învăţătura dreaptă, omul nu poate avea nici credinţa dreaptă. Şi dacă nu are credinţa dreaptă atunci nici purtarea, nici hotărârea, nici dragostea sau răbdarea cuiva nu pot avea nici un preţ înaintea lui Dumnezeu ori în primirea mântuirii. Câţi dintre păgâni ori dintre necredincioşii care n-au o învăţătură sănătoasă au fost în stare să rabde mult, să se poarte corect, să-şi dea chiar viaţa pentru o cauză a lor, dar toate acestea nu le-au folosit la nimic, dacă învăţătura lor era rătăcită şi potrivnică adevărului sfânt…
Fiul meu, urmăreşte îndeaproape şi tu în primul rând învăţătura celui ce vine să-ţi propovăduiască ţie ceva. Să nu te înşele nici purtarea lui, nici talentul lui, nici chiar îndelunga lui răbdare sau dragostea lui. Ci fii cu toată băgarea de seamă la învăţătura lui. Cum te învaţă el cu privire la Sfânta Treime, la Biserică, la Maica Domnului, la Tainele Sfinte şi la toate celelalte adevăruri de temelie ale dreptei învăţături. Te învaţă el potrivit Sfintei Scripturi şi Sfinţilor Părinţi şi părintelui familiei tale duhovniceşti, sau nu? Dacă te învaţă aşa, atunci primeşte-l şi-l ascultă. Dacă nu te învaţă aşa, atunci nici să nu-l primeşti în casa ta, nici să nu-l cauţi în casa lui. Nici să nu-i zici bun venit, nici să nu-i urezi spor la lucru. Ci să te depărtezi de la el şi să-l îndepărtezi de la tine, până când nu te otrăveşte învăţătura lui şi până nu te face această învăţătură nelegiuită să-ţi părăseşti credinţa ta, să-ţi dezbini adunarea ta şi să-ţi pierzi mântuirea ta şi a altora.
Iar dacă l-ai descoperit că acela îţi aduce o învăţătură străină azi faţă de cea de ieri, chiar dacă el ar fi fost părintele tău duhovnicesc şi chiar dacă ar fi fost ca un înger din cer pentru tine, socoteşte-l anatema şi depărtează-te numaidecât de el (Rom 16, 17-18; Gal 1, 8-9).
Să luăm seama cu multă grijă la stăruinţa repetată a sfântului apostol cu privire la învăţătură, să citim cu luare aminte toate versetele în care ne porunceşte el aceste lucruri, şi vom vedea din ce în ce mai bine din ce cauză s-au pierdut cei care n-au fost ascultători la aceasta.
Stii ce prigoniri am rabdat

Pe calea Domnului Iisus , nici un ucenic si urmasi al Sau n-a putut merge fara cruce,n-a putut birui fara suferinta si n-a putut umbla fara prigoniri.Ori Il urmezi pe Iisus cu adevarat, si inseamna ca le ai din plin pe acestea ,ori daca nu le ai pe acestea inseamna ca nu-L urmezi pe Iisus cu adevarat.
Faptul ca orice trimis al Domnului Iisus trebuie sa sufere prigoniri din partea lumii atatata de diavolul impotriva sa ,este deci un lucru stiut.Dar adevaratii trimisi ai lui Hristos, stiind mai dinainte acest adevar, striga fericiti spre toate aceste suferinte inca inainte de a ajunge in ele:Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos?Necazul,sau stramtorarea ,sau prigonirea ,sau golatatea ,sau primejdia ,sau sabia?....Nu ! Nimic, nimic nu va fi in stare sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu,care este in Iisus Hristos....Pentru ca suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare ce are sa fie descoperita fata de noi(Rom 8,18;35;38).
Sa traiasca in evlavie

Mare lucru este evlavia si mare este taina ei (..............)Evlavia este una din conditiile mantuirii.Cine nu o are este numit orb si bajbaietor pierdut .Dar cine o are cu adevarat,din chiar pricina aceasta , va avea de suferit prigoniri.
Evlavia sau cucernicia este suma tuturor insusirilor frumoase ale unui suflet credincios :respectul sfant fata de Cuvant, fata de rugaciune,fata de lucrurile Domnului,fata de frati, fata de suferinta ,fata de lacrimi, fata de orice adevar.Delicatetea sufleteasca, gingasia, neprihanirea, compasiunea,milostenia, blandetea, duiosia, iubire, sfintenia, cumpatarea, omenia, iertarea, iubirea-toate aceste , invaluite in cea mai adanca smerenie si curatie, ar intregi chipul divin si fericit al evlaviei......Cine isi poate inchipui o fata luminata de aceste sentimente are imaginea unei fete evlavioase.Si cine poate intalni o fiinta impodobita cu toate aceste trasaturi, acela va avea inaintea sa o viata evlavioasa.....o fiinta evlavioasa.(......)
Tu sa ramai

Tu să rămâi în Calea şi dragostea dintâi,
chiar de-ai rămâne singur, acolo să rămâi.

Să-ţi ţii învăţătura ce-o ştii de la-nceput,
oricâte drumuri aspre mai ai de străbătut.

Să stai în locul unde Hristos te-a aşezat,
chiar toţi de-ar fi să poată călca ce s-au jurat.

Să crezi la fel ca-n clipa din sfântul legământ,
cu prima ta credinţă să intri în mormânt.

Să lupţi în rând cu fraţii din primii vieţii paşi,
fiind la fel şi-n jertfe şi-n bucurii părtaşi.

Să mori cum ţi-a fost viaţa, statornic cu Iisus,
El să te ia de-acolo de unde-ntâi te-a pus

Traian Dorz (din cartea,, Hristos Puterea Apostoliei Vol.2",ed.O.D.-Sibiu)





(Poate sunteti interesati si de : -Duminica vamesului si a fariseului)