HRISTOS PUTERE APOSTOLIEI

Meditatii la Apostolul din Duminica a 33-a dupa Rusalii

,, Tu insa mi-ai urmat in invatatura, in purtare, in nazuinta, in credinta, in indelunga rabdare, in dragoste, in staruinta,
In prigonirile si suferintele care mi s-au facut in Antiohia, in Iconiu, in Listra; cate prigoniri am rabdat! si din toate m-a izbavit Domnul.
Si toti care voiesc sa traiasca cucernic in Hristos Iisus vor fi prigoniti.
Iar oamenii rai si amagitori vor merge spre tot mai rau, ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi.
Tu insa ramai in cele ce ai invatat si de care esti incredintat, deoarece stii de la cine le-ai invatat,
Si fiindca de mic copil cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa te intelepteasca spre mantuire, prin credinta cea intru Hristos Iisus."(II Timotei 3,10-15)

Ai urmat indeaproape invatatura

În această parte a acestui sfânt apostol se continuă atât de frumos şirul bunelor îndrumări şi al însemnatelor porunci date fiului preaiubit şi urmaşului vrednic de către părintele său sfânt.
Cel dintâi lucru asupra căruia îl face foarte atent Sfântul Pavel pe tânărul său urmaş este învăţătura, adică felul cum explică şi cum aplică el credinţa, trăirea şi propovăduirea Evangheliei şi a adevărului divin. Şi numai după ce va fi înţeleasă şi preţuită deplin această primă valoare a vieţii, învăţătura, apoi urmează importanţa tuturor celorlalte: a purtării, a hotărârii, a credinţei, a îndelungii răbdări, a dragostei. De ce aşa? Pentru că de valoarea învăţăturii depinde valoarea tuturor celorlalte. Dreapta învăţătură, buna şi adevărata învăţătură este şi poate fi numai una. Numai dintr-o astfel de învăţătură pot naşte şi creşte toate celelalte însuşiri sau merite adevărate şi vrednice în faţa lui Dumnezeu ale unui om. Căci dacă nu are învăţătura dreaptă, omul nu poate avea nici credinţa dreaptă. Şi dacă nu are credinţa dreaptă atunci nici purtarea, nici hotărârea, nici dragostea sau răbdarea cuiva nu pot avea nici un preţ înaintea lui Dumnezeu ori în primirea mântuirii. Câţi dintre păgâni ori dintre necredincioşii care n-au o învăţătură sănătoasă au fost în stare să rabde mult, să se poarte corect, să-şi dea chiar viaţa pentru o cauză a lor, dar toate acestea nu le-au folosit la nimic, dacă învăţătura lor era rătăcită şi potrivnică adevărului sfânt…
Fiul meu, urmăreşte îndeaproape şi tu în primul rând învăţătura celui ce vine să-ţi propovăduiască ţie ceva. Să nu te înşele nici purtarea lui, nici talentul lui, nici chiar îndelunga lui răbdare sau dragostea lui. Ci fii cu toată băgarea de seamă la învăţătura lui. Cum te învaţă el cu privire la Sfânta Treime, la Biserică, la Maica Domnului, la Tainele Sfinte şi la toate celelalte adevăruri de temelie ale dreptei învăţături. Te învaţă el potrivit Sfintei Scripturi şi Sfinţilor Părinţi şi părintelui familiei tale duhovniceşti, sau nu? Dacă te învaţă aşa, atunci primeşte-l şi-l ascultă. Dacă nu te învaţă aşa, atunci nici să nu-l primeşti în casa ta, nici să nu-l cauţi în casa lui. Nici să nu-i zici bun venit, nici să nu-i urezi spor la lucru. Ci să te depărtezi de la el şi să-l îndepărtezi de la tine, până când nu te otrăveşte învăţătura lui şi până nu te face această învăţătură nelegiuită să-ţi părăseşti credinţa ta, să-ţi dezbini adunarea ta şi să-ţi pierzi mântuirea ta şi a altora.
Iar dacă l-ai descoperit că acela îţi aduce o învăţătură străină azi faţă de cea de ieri, chiar dacă el ar fi fost părintele tău duhovnicesc şi chiar dacă ar fi fost ca un înger din cer pentru tine, socoteşte-l anatema şi depărtează-te numaidecât de el (Rom 16, 17-18; Gal 1, 8-9).
Să luăm seama cu multă grijă la stăruinţa repetată a sfântului apostol cu privire la învăţătură, să citim cu luare aminte toate versetele în care ne porunceşte el aceste lucruri, şi vom vedea din ce în ce mai bine din ce cauză s-au pierdut cei care n-au fost ascultători la aceasta.
Stii ce prigoniri am rabdat

Pe calea Domnului Iisus , nici un ucenic si urmasi al Sau n-a putut merge fara cruce,n-a putut birui fara suferinta si n-a putut umbla fara prigoniri.Ori Il urmezi pe Iisus cu adevarat, si inseamna ca le ai din plin pe acestea ,ori daca nu le ai pe acestea inseamna ca nu-L urmezi pe Iisus cu adevarat.
Faptul ca orice trimis al Domnului Iisus trebuie sa sufere prigoniri din partea lumii atatata de diavolul impotriva sa ,este deci un lucru stiut.Dar adevaratii trimisi ai lui Hristos, stiind mai dinainte acest adevar, striga fericiti spre toate aceste suferinte inca inainte de a ajunge in ele:Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos?Necazul,sau stramtorarea ,sau prigonirea ,sau golatatea ,sau primejdia ,sau sabia?....Nu ! Nimic, nimic nu va fi in stare sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu,care este in Iisus Hristos....Pentru ca suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare ce are sa fie descoperita fata de noi(Rom 8,18;35;38).
Sa traiasca in evlavie

Mare lucru este evlavia si mare este taina ei (..............)Evlavia este una din conditiile mantuirii.Cine nu o are este numit orb si bajbaietor pierdut .Dar cine o are cu adevarat,din chiar pricina aceasta , va avea de suferit prigoniri.
Evlavia sau cucernicia este suma tuturor insusirilor frumoase ale unui suflet credincios :respectul sfant fata de Cuvant, fata de rugaciune,fata de lucrurile Domnului,fata de frati, fata de suferinta ,fata de lacrimi, fata de orice adevar.Delicatetea sufleteasca, gingasia, neprihanirea, compasiunea,milostenia, blandetea, duiosia, iubire, sfintenia, cumpatarea, omenia, iertarea, iubirea-toate aceste , invaluite in cea mai adanca smerenie si curatie, ar intregi chipul divin si fericit al evlaviei......Cine isi poate inchipui o fata luminata de aceste sentimente are imaginea unei fete evlavioase.Si cine poate intalni o fiinta impodobita cu toate aceste trasaturi, acela va avea inaintea sa o viata evlavioasa.....o fiinta evlavioasa.(......)
Tu sa ramai

Tu să rămâi în Calea şi dragostea dintâi,
chiar de-ai rămâne singur, acolo să rămâi.

Să-ţi ţii învăţătura ce-o ştii de la-nceput,
oricâte drumuri aspre mai ai de străbătut.

Să stai în locul unde Hristos te-a aşezat,
chiar toţi de-ar fi să poată călca ce s-au jurat.

Să crezi la fel ca-n clipa din sfântul legământ,
cu prima ta credinţă să intri în mormânt.

Să lupţi în rând cu fraţii din primii vieţii paşi,
fiind la fel şi-n jertfe şi-n bucurii părtaşi.

Să mori cum ţi-a fost viaţa, statornic cu Iisus,
El să te ia de-acolo de unde-ntâi te-a pus

Traian Dorz (din cartea,, Hristos Puterea Apostoliei Vol.2",ed.O.D.-Sibiu)





(Poate sunteti interesati si de : -Duminica vamesului si a fariseului)