"In toata tara noastra,ca
in intreaga lume crestina,exista frumosul si evlaviosul obicei de a se
aseza flori in jurul Crucii Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Este,in obiceiul acesta, nu numai recunoasterea evlavioasa a sufletelor ajutate si binecuvantate de Dragostea Iertatoare si plina de bunatate a Mantuitorului si nu numai o dorinta de a participa cu o raza de bucurie si de mangaiere la Crucea Mantuitorului,la suferinta lui Hristos Domnul si Mantuitorul sufletelor noastre.Al vietii acelor suflete,carora li se cere mereu o jertfa tacuta,rabdatoare si plina de iubire pentru altii.
De doua ori pe an,primavara si toamna,mainile evlavioase ale surorilor noastre acopera crucile de prin biserici,de prin cimitire sau de pe la raspantiile drumurilor cu cununi de flori...
Ce minunate sunt florile tinere si vesele ale primaverii,trandafirii albi,rosii,galbeni,impletiti cununa si asezati peste Crucea insangerata a Dragostei,prin care Dumnezeu a rascumparat lumea!
O vreme,nici nu se mai vede crucea,de parca nici n-ar fi acolo o cruce.Se vad numai trandafirii veseli,fericiti si multi,de parca ar fi numai flori acolo.
Dar vremea aceasta nu tine prea mult...
Curand vine dogoarea soarelui arzator...
loviturile ploilor repezi
si ale grindinei nemiloase.
Vin framantarile vanturilor si furtunilor necrutatoare.Soarele usuca trandafirii.Grindina ii rupe.Vantul le zboara florile.Iar in jurul crucii raman numai spinii.Si numai singuratate dureroasa si amara.Atunci nu se mai vede nici o floare,de parca nici n-ar fi fost vreodata flori acolo.
Dar vine toamna.Si o noua bogatie de flori inconjoara iarasi crucea,rasplatind-o,parca,de toata singuratatea si parasirea din vremea secetei,a grindinilor si a furtunilor.
Atunci toti spinii sunt inlaturati de peste cruce si ea este acoperita de alte flori.Care acum nu mai au spini.Impodobita astfel,crucea intra in iarna incarcata de frumusetea cununilor albe ale dragostei si recunostintei.
Scumpele noastre surori,ce tainica asemanare este intre acestea si viata noastra! Si noi avem fiecare o cruce.Pe urmele Marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor,Mielul Rastignit al lui Dumnezeu,nici una dintre noi,nici unul dintre oameni nu poate merge la Slava fara o cruce.El Insusi a spus:"Daca voieste cineva sa vina dupa Mine,sa se lepede de sine,sa-si ia crucea in fiecare zi si sa Ma urmeze!"(Luca 9,23).
Din chiar clipa cand ne hotaram sa ne intoarcem spre a-L urma pe Hristos,noi primim pe umerii nostri Crucea.E de fapt crucea noastra,dar parca este o prelungire a Crucii Lui.Parca este o Cruce a Lui,dupa insusi Cuvantul Sau:"Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine,caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna sufletelor voastre.Caci jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara"(Matei 11,29-30). Dar...noi pe pamant nu putem avea alta soarta decat soarta Domnului nostru,daca umblam pe urmele Lui.Si daca ne straduim sa ne schimbam mereu chipul vietii noastre dupa trairea Sa din viata pamanteasca.
La inceputul vietii noastre cu Hristos si in primele zile ale primaverii noastre duhovnicesti,fiecare dintre noi traim clipe de parca nici nu mai suntem pe pamant.Bucuriile fratesti,caldele si frumoasele bucurii,sunt ca din cer.Bucuria adunarilor si a Cuvantului Sfant la fel.A cantarilor inaltatoare si a rugaciunii stralucite si fericite nu mai are seaman pt noi.Bucuriile revarsarilor Duhului...toate,toate acestea impreuna sunt ca niste cununi vesele de trandafiri ceresti,care acopera crucea noastra,de parca nici n-am avea o cruce.Asa a fost si in viata Mantuitorului la inceput...Multimi mari,primiri fericite,minuni si cantari,libertate si bucurie...de parca nici nu purta o povara,si parca nici nu venise pt. suferinta,si parca nici nu era sortit pt. o Jertfa.Acestia erau trandafirii care acopereau atunci si Crucea lui Iisus.
Asa a fost si cu Lucrarea Oastei Domnului la inceput.Tot asa:multimi mari,primiri sarbatoresti,pretuire neobijnuita,usi deschise,brate primitoare,cuvinte de lauda,libertate si pretuire.Acestia erau trandafirii care acopereau si Crucea Oastei atunci.Dar nici vremea aceasta n-a tinut prea mult.A tinut numai atata cat a trebuit sa fie cunoscute Solia Evangheliei,Vestea Mantuirii,Calea Vietii.
Dupa aceea,au venit dogorile incercarilor.Ploile batjocurilor.Grindinile loviturilor.Vanturile framantarilor dureroase.Patimile si Golgota...Atunci crucea ramasese fara flori...numai cu spinii uscati si nemilosi,numai cu singuratatea dureroasa,numai cu lacrimile insangerate.
Suferintele si incercarile de atunci i-au uscat repede pe unii.Ploile batjocurilor i-au frant pe altii.Grindinile loviturilor i-au facut pe cei mai multi sa se lepede.Iar framantarile vanturilor potrivnice au facut pe multi sa se lase dusi cine stie pe unde,cine stie pt. ce.
Si Crucea lui Iisus a ramas odata goala.
Crucea Oastei a ramas tot la fel.
Si vine o vreme cand si crucea ta,sora noastra scumpa,poate sa ramana tot asa.In casa ta pot sa vina necazuri...in fratietatea ta pot sa vina lepadari,in sufletul tau pot sa vina indoieli.Sotul tau sau parintii,sau copiii tai pot sa te paraseasca sau sa te chinuie...Bucuria si mangaierea frateasca sa ti-o pierzi...Partasia cu Domnul sa ti se rupa...
Si tu sa ramai astfel vreme indelungata poate numai cu durerile crucii tale.Numai cu povara zdrobitoare a deznadejdii tale.Dar nu uita atunci,scumpa noastra sora! Crucea mai are o parte: partea ei launtrica.Partea ei tainica.Partea ei dumnezeiasca.Afla si tu atunci ca partea cea launtrica a crucii tale este partea cea adevarata,si nu cea din afara.Afla atunci,ca adevarata frumusete a crucii nu sta in florile si in trandafirii care o impodobesc pe dinafara,ci in puterea si in harul si in slava care stau pe dinauntrul ei.
In primirea si purtarea ei cu seninatate.
In suferinta ei cu bucurie.
In jertfirea prin ea cu dragoste.
In aceasta sta taina puterii Crucii lui Hristos.
In patrunderea acestora sta taina intelepciunii Duhului. Si in cuprinderea acestora sta taina biruintei si mantuirii noastre.Caci in Cruce este puterea lui Dumnezeu(Gal 6,14; I Cor 1,24)
Ca in toamna vietii noastre,vom intra in odihna mortii si vom trece spre Primavara Vesniciei,cu toata crucea noastra acoperita de florile fara spini ale binecuvantarilor lui Dumnezeu si ale scumpilor nostri.
Slava vesnica Tie,Marele nostru Dumnezeu si Mantuitor,a Carui Tainica Iubire si Intelepciune a ales Crucea,ca mijloc al mantuirii neamului omenesc! Si suferinta,ca mijloc de ispasire a pacatului tuturor oamenilor.Si Jertfa,ca mijloc al Dragostei Tale fata de noi si a noastra fata de Tine...Te rugam sa ne deschizi si noua mintea si inima,spre intelegerea si primirea acestor adevaruri!Pentru ca,prin ascultarea si trairea lor,sa ne invrednicim de harurile Crucii Tale,de puterea si biruinta ei in purtarea cu dragoste si cu rabdare a crucii noastre,pe urmele Crucii Tale.Amin.
Tu stii la ce necazuri
Tu stii la ce necazuri,Doamne,
in lumea asta ne-ai trimis.
Fa sa-ndraznim,s-avem credinta,
sa biruim,cum Tu ne-ai zis!
Tu stii ca-n lume-asa ca mieii
la lupi ai spus ca ne trimiti.
Pazeste-ne-ntre ei,Iisuse,
sa nu putem fi nimiciti!
Tu stii ce slabi suntem,adesea,
si ce ispite tari avem.
Fii ne-ncetat cu noi in lupta
si-ajuta-ne sa nu cadem!
Tu stii ce rara e iubirea
si-n lume ce putin traim.
Nu-ngadui sa fim,o,Doamne,
prea despartiti de ce iubim!
Tu stii ce grea-i in lumea asta
povara slujbei care-o cei...
Da,Doamne,celor ce le-ai dat-o
si inimi pe masura ei! "
Traian Dorz
(sursa:www.oasteadomnului.ro/forum/ - din cartea ,,Scumpele-Noastre-Surori")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu