PRIN CE SUNT VII OAMENII

Film ortodox (dupa o poveste de Lev Tolstoi)

  
( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la RadioOastea Domnului din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )


Vizionare cu mult folos duhovnicesc! 
SLAVIT SA FIE DOMNUL!

ROADELE OASTEI DOMNULUI

Parintele Mihail (Longhin )Jar - Episcop vicar  al Episcopiei Cernautilor

Ascultă înştiinţarea, ascult-o măcar azi,
'Nainte de-a ajunge în veşnicul necaz.
Întoarce-te la Domnul cât este timp şi har,
De mâine poate totul pe veci va fi-n zadar.
O, iată secerişul, tu n-ai dat nici un spic,
Şi n-ai în veşnicie, nimic, nimic, nimic.
(Traian Dorz)


(Cuvant la Adunarea anuala a Oastei Domnului de la manastirea Banceni din 31.07.2011
primul la Sf .Liturghie,iar cel de-al doilea cuvant la Adunare : AICI) 
( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la RadioOastea Domnului din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )  

VREDNIC ESTE! AXIOS!

În data de 22.05.2012, IPS Vladimir al Kievului şi întregii Ukraini a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie în Biserica Mănăstirii Sfânul Pantelimon (cu hramul Botezul Domnului). După Sfânta Liturghie, soborul de arhierei a hirotonisit în episcop de Bănceni şi vicar al Episcopiei Cernăuţilor pe arhimandritul Longhin (părintele Mihail Jar), stareţul mănăstirii Înălţarea Domnului din Bănceni. Evenimentul a avut loc în urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ukrainene din 8 mai 2012.
 (Sursa: http://mitropolia.md)

(Imagini de la hirotonia Arhimandritului Longhin Jar : AICI

 
 
 

 Minunile pe care le face dragostea pentru aproapele ....printr-o viata traita pentru Dumnezeu !

(Raiul pamantesc de la Sfanta Manastire Banceni :  AICI  si AICI si  AICI ) 

 SLAVIT SA FIE DOMNUL !

DIN CANTARILR OASTEI DOMNULUI

La Inaltarea Domnului....,,Vei veni Iisuse"


  
( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la RadioOastea Domnului din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )

Vei veni, Iisuse, ştim că vei veni,
că pe nori, cu slavă, Tu vei răsări.
Mare va fi Ziua când ai să cobori –
Sărbătoarea celor fără sărbători.

Plâng în strâmtorare, plâng copiii Tăi
alungaţi de lume şi de oameni răi.
Dar curând, Iisuse, vor fi izbăviţi,
o, Dreptatea celor prea nedreptăţiţi.

Azi, adesea lacrimi şi dureri ne-nfrâng,
sufletele noastre prea adesea plâng,
dar curând, Iisuse, iarăşi ai să vii,
Bucuria celor fără bucurii.

Cad ades sub cruce credincioşii Tăi
urmăriţi de ura oamenilor răi –
vino şi le-ajută, ia povara lor,
Ajutorul celor fără ajutor.

Tu nu-i uiţi, Iisuse, şi nu-i laşi nicicând
pe-acei ce Te-aşteaptă să Te-ntorci curând
şi apropii ceasul Marii Învieri,
Mângâierea celor fără mângâieri.
Traian Dorz

LUMINA SAU INTUNERIC?

 Linistirea si vindecarea 

 ,,Oamenii isi cauta linistirea si vindecarea lor prin spitale,sanatorii,locuri de odihna.....Si uneori li se pare ca o afla.Dar salvarea si vindecarea adevarata atat pentru trupul ,cat si pentru sufletul omului se afla numai intr-un singur loc :la Golgota,la picioarele Crucii Mantuitorului nostru Iisus Hristos.Acolo Domnul nostru Iisus Hristos ,purtand pacatele noastre,cauza bolii si nelinistii noastre ,ne-a castigat singura noastra salvare .Vindecand sufletul nostru ,El ne vindeca si trupul .Cele mai multe boli trupesti au cauza in boli sufletesti.Hristos le vindeca totdeauna.
 Insa numai daca venim cu adevarat la El.......Pacatul este cancerul vazut sau ascuns ,care duce totdeauna la pierzare pe acel care-l are si caruia nu i-l opereaza Hristos ,Rascumparatorul,singurul Vindecator al acestei ucigatoare boli.
 Hristos ,Binefacatorul nostru ,cere consimtirea vointei noastre la orice vindecare a noastra .
-Vrei sa te faci sanatos?intreaba El.
Fara vointa ta puternica ,Dumnezeu nu-ti face nimic.
Voiesti deci sa te mantuiesti - si te vei mantui! 

Traian Dorz ( din ,,Margaritarul ascuns)

 Orbul si lumanarea

 ,,Intr-o noapte intunecoasa ,un orb mergea pe drum ,avand pe umar un urcior plin cu apa si tinand in mana o lumanare aprinsa .
Un tanar ingamfat ,care-l intalni ,fu mirat vazand pe acest orb ce-si lumina calea cu o lumanare .
-Nerod ce esti,-isi zise el-la ce-ti foloseste aceasta lumanare?Noaptea precum si ziua,intunericul ca si lumina ,nu sunt acelas lucru pentru tine?
Ba da ,-ii raspunse orbul - dar eu nu duc aceasta lumanare pentru mine, ci pentru un ingamfat ca tine ,ca sa nu ma lovesti si sa-mi spargi ulciorul"

Preot Iosif Trifa ( din ,,600 de istorioare")

Geme inima din mine

Geme inima din mine
Ca un brad izbit şi frânt
Prinde pieptul să-mi suspine
Şi să strig de-amar îmi vine.

Mă-nfior şi mă-nspăimânt
Mă-ngrozesc şi eu de mine
Unde sunt!

Doamne, eu sunt singur iara,
Pier în fapte păgâneşti,
Însă lacrimi îmi izvoară
Şi căinţa mă doboară.

Te caut să mă găseşti
Te-am pierdut Iisuse iară
Unde eşti?

Amăgit de şoapte rele
Am călcat al Tău Cuvânt
Şi atras spre rău de ele
M-am pierdut în neguri grele.

Ca spre-adâncuri de mormânt,
Nu văd soare, nu văd stele -
Unde sunt!

Teama morţii mă pătrunde,
Cat spre slăvile cereşti
Şi privesc spre văi afunde,
Strig şi nimeni nu-mi răspunde.

Tu, ce-n Ceruri locuieşti,
Doamne, nu mi Te ascunde
Unde eşti?

Orbii cum doresc lumină
Muţii cum doresc cuvânt
Sufletu-mi aşa suspină
După dragostea-Ţi ce-alină.

Chinul sufletului frânt,
Doamne scapă-mă din tină
Unde sunt!

Robul Tău cu dor Te cheamă
Soare-al dragostei cereşti,
Tu-mi eşti Tată bun,
Tu mamă,
M-ai iubit ca orice seamă.

Chiar şi-aşa mă mai iubeşti
Ia-mă şi pe mine, ia-mă
Unde eşti.

Traian Dorz

DIN COMORILE OASTEI DOMNULUI

Cand nu-mi pot plange ochii

 
Când nu-mi pot plânge ochii
plecaţi la rugăciune,
trimite-mi suferinţa,
Părinte, să mă-mbune!

Când inima uscată
nu vrea să mi se inmoaie,
trimite încercarea
Părinte, să mă-ndoaie.
 

Când sufletul meu uită
săracul care cere
dă-i foamea şi dă-i setea
mi-l ceartă cu durere.

Când mâinile-mi aleargă
strângând deşertăciune,
Părinte, dă-mi mustrarea
arzând să le-mpreune.

Când buzele-mi prea umblă
cu vorba cea uşoară,
Părinte, dă-le amarul
să-nveţe-a plânge iară!

Căci când mi-ajunge viaţa
nevrednică de Tine
Părinte, doar nuiaua
îmi poate face bine. 

Traian Dorz

PREDICA LA DUMINICA A -IV-A DUPA PASTI ( A SLABANOGULUI )

,,Formalism si neputinta de a ne bucura de binele aproapelui"
 Dreptmăritori creştini,
 

  Astăzi Mântuitorul Iisus Hristos săvârşeşte o minune care ar fi trebuit să-i impresioneze pe toţi cei ce au fost martori la ea. Un paralizat sau ,,slăbănog”, cum îl numeşte Evanghelia, ţinuit la pat de 38 de ani, îşi redobândeşte sănătatea pe marginea scăldătorii Vitezda, prin bunăvoinţa Domnului. Şi, iată că ceea  ce ar fi trebuit să ,,copleşească” s-a prefăcut într-o temă de discuţie absurdă, şi minunea vindecării a fost umbrită de formalismul bolnav şi de neputinţa iudeilor de a se bucura de binele făcut de Hristos bietului suferind de atâta amar de vreme.

  Nu a fost singura dată când iudeii au încercat înăbuşirea faimei Domnului în ,,litera legii”, camuflându-şi în felul acesta neputinţa lor de a recunoaşte şi preţul ca atare binele atât de evident săvârşit de Hristos. Un om redevine ,,om”, iar ei invocă faptul că ,,era sâmbătă”. Cu acelaşi ,,argument” au încercat să minimalizeze şi minunea vindecării omului cu mâna uscată (Lc.6, 6-11) şi tot sub acelaşi pretext au pornit şi ancheta pe cât de artificială, pe atât de penibilă, împotriva orbului din naştere, pe care Hristos ,,a îndrăznit” să-l vindece tot sâmbăta (In.9, 1-38). Nimic mai josnic împotriva evidenţei binelui, decât ,,viciul de procedură”. Dorinţa iudeilor de ,,a-L prinde în cuvânt”(Lc.20, 26) pe Iisus cu orice preţ se ascundea când după argumentul că ,,este sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul” (In.5, 10), când după acuzaţia directă că încalcă sâmbăta(In.9, 16), pentru ca, în fapt, să fie doar invidia şi răutatea lor în faţa faimei tot mai crescânde de care Se bucura Iisus în popor.Obsesia iudeilor pentru sâmbătă era şi o maladie, dar şi un pretext. Maladie, pentru degenerarea stupidă care cuprinsese porunca propriu-zisă din Legea lui Moise (Ieş.20, 8-11) – făcută pentru om, iar nu omul pentru ea (Mc. 2,27) – şi pretext, pentru răutatea şi invidia care se ascundeau de fapt în spatele acestei râvne aparent scrupuloase. E adevărat că legea respectării zilei de odihnă cerea ,,să nu faci în ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău…”(Ieş.20, 10), însă, de la acestea şi până la a nu dezlega boul sau asinul sâmbăta pentru a-l duce să-l adape (Lc.13, 15), sau până la a se scandaliza de vindecarea femeii celei gârbove (Lc.13, 16), ori de tămăduirea orbului din naştere (In.9), precum şi a slăbănogului de astăzi, mi se pare doar o ipocrizie, formalism bolnav, răutate şi invidie deghizate în pretinsă dragoste de Lege.

            Iubiţi credincioşi,

   Asistăm în pericopa evanghelică de astăzi de atitudinea celor ce n-au voit să preţuiască minunea vindecării paralizatului, la ceea ce Mântuitorul a condamnat oarecând cu intransigenţă la farisei, când i-a acuzat că ,,strecoară ţânţarul şi înghite cămila”(Mt.23, 24), precum şi la,,închiderea uşilor Împărăţiei”, astfel încât nici ei înşişi să nu mai poată intra, dar nici alţii (Mt.23, 13). Şi recunoaştem în iudeii suspect de scrupuloşi, atât ,,morminte văruite”(Mt.23, 27),,,paharele curăţate doar pe exterior”(Mt.23, 25), cât şi pe ,,povăţuitorii orbi” (MT.23, 24), despre care ne-a atras atenţia Hristos că ne vor călăuzi cu păguboasă râvnă în groapă (Mt.15, 14).Dumneavoastră nu aţi recunoscut, ascultând pericopa evanghelică de astăzi, pe ,,credinciosul de serviciu” care cu nepricepută râvnă, crezându-se ,,învăţător”, mai mare tulburare provoacă în biserică, în dorinţa de a-i disciplina pe cei neştiutori? Mă refer la cei care, de dragul ,,ordinii”, provoacă ei înşişi dezordine, printr-o atitudine absolut nepedagocică de a-i învăţa pe cei necunoscători cum sau când trebuie să se închine, pe unde au voie şi pe unde nu au voie să treacă în lăcaşul de cult, când trebuie şi când nu trebuie să îngenuncheze ş.a.m.d. Există persoane care au căzut ,,victimă” unor astfel de ,,lecţii publice” de creştinism, cu finalitatea de a nu mai călca niciodată în sfânta biserică.

   Alţii poate aţi recunoscut în evanghelia de astăzi pe superstiţioniştii care nu vin duminica în mod regulat la biserică, în schimb respectă cu stricteţe ,,tradiţia” de a nu tăia cu foarfeca vinerea; nu postesc, aşa cum se cere, toate posturile de peste an, dar au grijă să nu spele rufe în toate zilele de după Bobotează şi până la odovania praznicului; ţin cu stricteţe doliu după părinţii lor trecuţi la cele veşnice, în schimb trăiesc necununaţi creştineşte. Acestora, deopotrivă, mi se pare că Se adresează Hristos când zice:,,Nebuni şi orbi, ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul”?(Mt.23, 19), sau când li se atrage atenţia fariseilor că :,,strecoară ţânţaul şi înghit cămila”(Mt. 23, 24). De prea multe ori asistăm astăzi la râvna fără pricepere, la forme fără fond, ori la superstiţii fără credinţă, ceea ce dovedeşte că nu toţi ştim îndeajuns să distingem esenţialul de neesenţial, conţinutul de ,,ambalaj”, sau litera legii de spiritul ei. Sau poate aţi întrezărit, ascultând evanghelia de astăzi, chipul înveninat al vecinului crăpând de invidie pentru că a văzut bucurie şi petrecere în casa voastră, ori ochii bănuitori ai duşmanilor, siliţi a vă recunoaşte succesele? Nu vi s-a părut că aţi recunoscut, pentru o clipă, pe cârtitorii cotidieni, care au grijă totdeauna să scoată la iveală ,,partea cea goală a paharului”, minimalizând şi căutând să neutralizeze orice bine săvârşit de noi prin închipuite mijloace ori scopuri ascunse şi meschine? Întâlnim şi astăzi astfel de oameni, care caută să întunece cu răutatea şi invidia lor frumosul şi binele, chiar şi atunci când acestea sunt evidente. Ei sunt exponenţii celuilalt motiv pentru care iudeii nu s-au putut bucura de minunea săvârşită astăzi de Domnul Hristos – răutatea şi invidia care-i rodea, văzând faima Sa crescândă.

            Dragii mei,

   Iată cum evanghelia de astăzi ne dezvăluie două motive pentru care nu numai minunea aceasta nu a fost receptată aşa cum se cuvine de conaţionalii Domnului, dar şi învăţătura şi Persoana Sa în general. Formalismul îngust şi bolnav al Legii vechi din inima iudeilor, prea triumfalişti pentru statutul de popor ales, s-a arătat prea strâmt pentru a cuprinde deschiderea ,,duhului” adusă de Hristos. Implinirea Legii propovăduită de El (Mt.5, 17) a fost etichetată drept ,,hulă”(In.10, 36), în timp ce prietenia Sa cu vameşii şi cu păcătoşii(Lc.7, 34) a fost considerată slăbiciune.

 De aceea, cred că pericopa aceasta, dincolo de minunea propriu-zisă prezentată şi de confirmarea încă o dată că păcatul îmbolnăveşte până şi trupul, nu numai spiritul nostru – ,,iată te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău”(In.5, 14) – ne atrage atenţia asupra acestor două păcate ce ne pândesc şi pe noi: formalismul şi neputinţa de a ne bucura de binele aproapelui. Formalismul merge mână în mână cu bigotismul, cu superstiţiile şi cu dragostea de literă lipsită de duh, în timp ce neputinţa de a ne bucura alături de aproapele ascunde răutate, invidie, complex şi competiţie neconstructivă. Hristos, însă, a întors astăzi spatele şi unei atitudini şi celeilalte , arătând că nu are nimic de-a face cu niciuna din ele (In.5, 13), dar a atras atenţia asupra păcatului care poate amplifica răul (In.5, 14).

   Pentru aceasta, datori suntem noi, creştinii, a recunoaşte şi a lucra binele în adevăratul lui duh, nu doar formal, ci şi în spiritul lui, şi nu selectiv, ci exhaustiv, potrivit cuvântului Domnului – ,,pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi” (Mt.23, 23). Apoi, e necesar să înţelegem că relaţiile noastre cu aproapele trebuie guvernate mai degrabă de dragoste decât de judecată critică, mai mult de compasiune decât de patimă, mai mult de înţelegere decât de suspiciune, răutate ori invidie. Având aceste dorinţe în minţile şi inimile noastre ca dreptare diriguitoare la tot lucrul cel bun, vom putea câştiga şi noi adevărata înţelepciune şi bunul discernământ care ne poate preface în admiratori, înţelegători şi următori ai învăţăturilor Mântuitorului Hristos, arătând înţeleaptă pricepere a râvnei celei bune şi dragoste nefăţarnică şi nepătimaşă faţă de aproapele nostru, Amin.

 Prea Sfintitul Episcop Sebastian ,al Slatinei si Romanatilor

(sursa: ,,Predici-la-duminicile-de-peste-an"Slatina 2011)

ISTORIOARE DUHOVNICESTI

       ,,Arata-mi ,te rog urmele cuielor!"


 O ISTORIOARĂ din ţările Răsăritului spune că, odată, necuratul, voind să-l ispitească pe un pustnic, luă o înfăţişare de om smerit şi sfânt şi bătu de intrare la uşa pustnicului.
- Cine-i? strigă pustnicul, deschizând uşa.
- Păi, fiule, nu mă cunoşti?... Uită-te bine la mine!...Eu sunt Domnul Iisus Hristos.
Dar pustnicul nu se lăsă tulburat de această recomandare, ci îi zise liniştit:
- Se poate. Dar, dacă eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, te rog să-mi arăţi urmele cuielor!...
Necuratul, când auzi aceste vorbe, o rupse ruşinat la fugă.

E uşor să te recomanzi cuiva că eşti cineva. E uşor a te recomanda creştin, dar cu faptele a da dovadă că eşti păgân. E uşor a te recomanda un ostaş al Domnului; însă trebuie să te recomanzi şi prin faptele tale.
Un creştin adevărat trebuie neapărat să poarte şi urmele cuielor, urmele răstignirii lui împreună cu Domnul Iisus.
Să poarte urmele smereniei Lui, urmele dragostei Lui, urmele răbdării Lui, urmele bunătăţii şi ale milei Lui.
Fraţii mei! Să trăim astfel ca toţi să vadă în viaţa şi faptele noastre urmele cuielor, urmele Evangheliei, urmele Scumpului nostru Mântuitor şi Izbăvitor. 
Preot Iosif Trifa  (din ,,600 istorioare religioase")

 ( În vestirea mântuirii sufleteşti, pildele şi istorioarele îşi au şi ele, însemnătatea lor. Se citesc cu plăcere şi rămân în sufletul şi inima cititorilor şi ascultătorilor. De multe ori o pildă poate face, cât o predică întreagă. Ţinând seama de acest lucru, am aflat de bine să strâng la un loc istorioarele mele, să le completez şi să le trimit prin ţară, ca pe nişte spice sufleteşti.)

Cuvântul Patriarhului Daniel la Adunarea de Tineret, Bucureşti 2012

( http://www.oasteadomnului.ro/2012/patriarhul-daniel-la-adunarea-de-tineret-bucuresti-2012)

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la RadioOastea Domnului din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )
 (Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat participanţilor la Adunarea de Tineret pe Ţară a Oastei Domnului, în Catedrala Mitropolitană "Sfântul Spiridon Nou" din Bucureşti, 21 aprilie 2012.)


(Imagini de la Adunarea de tineret pe tara de la Bucuresti din 21 aprilie 2012 : AICI )

SLAVIT SA FIE DOMNUL!

DIN COMORILE OASTEI DOMNULUI

CAND SPUI.......

Când spui „femeia“, ai spus „mama“, ai spus „sotia“, „fiica“, „sora“,
si-ai spus fiinta cea mai scumpa si mai iubita tuturora,
si-ai spus iubirea, si caldura, si frumusetea fara care
ar fi-un pustiu, si-ar fi-o durere, si-ar fi-o tristete tot sub soare.

Ce gol si ce singuratate era în cele sase zile
când nu era în Rai femeia pe toate luminându-i-le,
iar când a fost facuta dulce, ca dintr-un vi, ca dintr-o rana,
ce minunata întregire le-a dat fiinta diafana.
 
E-adevarat ca prin femeie a mai venit si întristarea,
dar fara ea n-ar fi viata si n-ar fi binecuvântarea,
n-ar fi cântarea, nici sarutul, nici dor sau lacrima sub stele
si ce-ar fi lumea fara-acestea si ce-ar fi viata fara ele?

Sa-L binecuvântezi pe Domnul si multumeste-I c-a facut-o
iar fata mamei si-a sotiei adie-o si sarut-o
pe fruntea orei si-a fetitei, fa semnul binecuvântarii
cu mângâierea cea mai sfânta a bucuriei si-a cântarii.

N-o întristati, ci mângâiati-o si-ajutati-o cu iubire
sa-si duca sarcina si crucea frumos si ea pre mântuire
caci când ea plânge toate, toate unt chinuite si-ntristate
iar când zâmbeste ea, ce cântec si ce lumina vine-n toate.

...Fii binecuvântata dulce si scumpa mama si sotie
si sora si fetita noastra, fiti fericite pe vecie
cu lacrimi sarutam obrajii si ochii vostri-n sarbatoare
si-ntreaga dragoste ne-o punem pe-al vostru suflet ca o floare.

TRAIAN DORZ