Postim atunci când mâncăm puţin o dată pe zi, ca să te scoli încă
flămând de la masă; hrana să fie pâinea şi sarea, iar băutura - apa din
izvor. Aceasta-i calea cea mai desăvârşită pentru primirea hranei. Mulţi
s-au mântuit pe această cale - aşa au spus Sfinţii Părinţi. Omul nu
întotdeauna poate să se abţină de la hrană timp de o zi, două, trei,
patru, cinci zile, o săptămână, dar întotdeauna poate să mănânce în
fiecare zi numai pâine şi să bea apă. Sculându-te de la masă, trebuie să
fii puţin flămând, ca trupul să fie supus sufletului, să fie capabil de
muncă şi să fie simţitor la activităţi înţelepte şi atunci patimile
trupeşti vor fi biruite. Postul nu poate nimici patimile trupeşti în aşa
măsură cum le nimiceşte hrana săracă.
flămând de la masă; hrana să fie pâinea şi sarea, iar băutura - apa din
izvor. Aceasta-i calea cea mai desăvârşită pentru primirea hranei. Mulţi
s-au mântuit pe această cale - aşa au spus Sfinţii Părinţi. Omul nu
întotdeauna poate să se abţină de la hrană timp de o zi, două, trei,
patru, cinci zile, o săptămână, dar întotdeauna poate să mănânce în
fiecare zi numai pâine şi să bea apă. Sculându-te de la masă, trebuie să
fii puţin flămând, ca trupul să fie supus sufletului, să fie capabil de
muncă şi să fie simţitor la activităţi înţelepte şi atunci patimile
trupeşti vor fi biruite. Postul nu poate nimici patimile trupeşti în aşa
măsură cum le nimiceşte hrana săracă.
Unii postesc un timp anumit, iar apoi se dedau la mâncăruri plăcute,
căci mulţi încep postul şi alte nevoinţe grele peste puterile lor, iar
apoi slăbesc din cauza necumpătării şi încep să caute mâncăruri gustoase
şi odihnă pentru întărirea trupului. A proceda astfel înseamnă să
creezi ceva, iar apoi să distrugi, întrucât trupul din cauza lipsurilor
din vremea postului este împins către plăceri şi mângâieri, iar
plăcerile stârnesc patimi. Iar dacă cineva consumă puţină hrană în
fiecare zi, atunci el capătă un mare folos. Însă cantitatea hranei
trebuie să fie numai în măsura cât să-ţi întăreşti puterile. Un asemenea
om poate săvârşi orice lucru duhovnicesc. Nevoinţa cumpătată nu are
preţ.
căci mulţi încep postul şi alte nevoinţe grele peste puterile lor, iar
apoi slăbesc din cauza necumpătării şi încep să caute mâncăruri gustoase
şi odihnă pentru întărirea trupului. A proceda astfel înseamnă să
creezi ceva, iar apoi să distrugi, întrucât trupul din cauza lipsurilor
din vremea postului este împins către plăceri şi mângâieri, iar
plăcerile stârnesc patimi. Iar dacă cineva consumă puţină hrană în
fiecare zi, atunci el capătă un mare folos. Însă cantitatea hranei
trebuie să fie numai în măsura cât să-ţi întăreşti puterile. Un asemenea
om poate săvârşi orice lucru duhovnicesc. Nevoinţa cumpătată nu are
preţ.
Căci unii dintre nevoitori întrebuinţau hrana cu măsură şi aveau măsură
în toate - în nevoinţe, în necesităţile trupeşti, în obiectele de cult
şi orice lucru îl foloseau la timpul său şi după un anumit statut
cumpătat. De aceea Sfinţii Părinţi nu recomandă să începi un post peste
puteri, ca să nu ajungi la slăbiciune. Ia-ţi drept regulă să mănânci în
fiecare zi, astfel te poţi mai lesne abţine; iar dacă cineva posteşte
mai mult, atunci cum te poţi abţine de la ghiftuire şi îmbuibare?
Nicicum. Un astfel de început necumpătat are loc ori din cauza trufiei,
ori din cauza nechibzuinţei; iar abţinerea este una din virtuţi care
contribuie la înfrânarea trupului. Foamea şi setea sunt date omului
pentru curăţirea trupului, apărarea lui de la gândurile rele şi patimile
de curvie; iar mâncând puţin în fiecare zi este o cale spre
desăvârşire, după cum spun unii. Nicidecum nu se va înjosi moraliceşte
şi nu-şi va dăuna sufletului acela care mănâncă zilnic la o oră anumită,
pe aceştia îi laudă Sfântul Teodor Studitul în învăţătura la cinci zile
din prima săptămână a Postului Mare, aducând drept confirmare
cuvintele Sfinţilor Părinţi purtători de Dumnezeu şi ale Domnului
Însuşi. Aşa trebuie să procedăm şi noi. Domnul a îndurat post
îndelungat, de asemenea Moise şi Ilie, dar o singură dată.
în toate - în nevoinţe, în necesităţile trupeşti, în obiectele de cult
şi orice lucru îl foloseau la timpul său şi după un anumit statut
cumpătat. De aceea Sfinţii Părinţi nu recomandă să începi un post peste
puteri, ca să nu ajungi la slăbiciune. Ia-ţi drept regulă să mănânci în
fiecare zi, astfel te poţi mai lesne abţine; iar dacă cineva posteşte
mai mult, atunci cum te poţi abţine de la ghiftuire şi îmbuibare?
Nicicum. Un astfel de început necumpătat are loc ori din cauza trufiei,
ori din cauza nechibzuinţei; iar abţinerea este una din virtuţi care
contribuie la înfrânarea trupului. Foamea şi setea sunt date omului
pentru curăţirea trupului, apărarea lui de la gândurile rele şi patimile
de curvie; iar mâncând puţin în fiecare zi este o cale spre
desăvârşire, după cum spun unii. Nicidecum nu se va înjosi moraliceşte
şi nu-şi va dăuna sufletului acela care mănâncă zilnic la o oră anumită,
pe aceştia îi laudă Sfântul Teodor Studitul în învăţătura la cinci zile
din prima săptămână a Postului Mare, aducând drept confirmare
cuvintele Sfinţilor Părinţi purtători de Dumnezeu şi ale Domnului
Însuşi. Aşa trebuie să procedăm şi noi. Domnul a îndurat post
îndelungat, de asemenea Moise şi Ilie, dar o singură dată.
Şi alţii câteodată, cerând câte ceva de la Creator, posteau un anumit
timp, dar în conformitate cu legile naturii şi cu învăţătura Sfintei
Scripturi. Din faptele sfinţilor, din viaţa Mântuitorului nostru şi din
pravilele vieţilor celor care au trăit cuvios se vede cât de frumos şi
de folos este să fii pregătit şi să te afli în nevoinţă, muncă şi
răbdare; însă nu trebuie să te istoveşti peste măsură cu un post
necumpătat şi să faci trupul neputincios. Dacă trupul se înfierbântă în
timpul tinereţii, atunci trebuie să te abţii de la multe; dar dacă
trupul este neputincios, trebuie să primeşti hrană îndeajuns fără a te
uita la alţi asceţi. Uită-te şi chibzuieşte după puterile tale, cât poţi
duce; propria conştiinţă este măsura şi învăţătorul intern pentru
fiecare. Este cu neputinţă ca toţi să aibă aceeaşi nevoinţă; fiindcă
unii sunt puternici, iar alţii neputincioşi; unii sunt ca fierul, alţii
ca arama, iar alţii ca ceara. Astfel, cunoscându-ţi bine măsura ta,
întrebuinţează hrana o dată pe zi, afară de sâmbătă, duminică şi
sărbătorile domneşti.
timp, dar în conformitate cu legile naturii şi cu învăţătura Sfintei
Scripturi. Din faptele sfinţilor, din viaţa Mântuitorului nostru şi din
pravilele vieţilor celor care au trăit cuvios se vede cât de frumos şi
de folos este să fii pregătit şi să te afli în nevoinţă, muncă şi
răbdare; însă nu trebuie să te istoveşti peste măsură cu un post
necumpătat şi să faci trupul neputincios. Dacă trupul se înfierbântă în
timpul tinereţii, atunci trebuie să te abţii de la multe; dar dacă
trupul este neputincios, trebuie să primeşti hrană îndeajuns fără a te
uita la alţi asceţi. Uită-te şi chibzuieşte după puterile tale, cât poţi
duce; propria conştiinţă este măsura şi învăţătorul intern pentru
fiecare. Este cu neputinţă ca toţi să aibă aceeaşi nevoinţă; fiindcă
unii sunt puternici, iar alţii neputincioşi; unii sunt ca fierul, alţii
ca arama, iar alţii ca ceara. Astfel, cunoscându-ţi bine măsura ta,
întrebuinţează hrana o dată pe zi, afară de sâmbătă, duminică şi
sărbătorile domneşti.
Postul moderat şi cumpătat este baza şi capul tuturor virtuţilor. Cum
lupţi cu leul şi cu groaznicul şarpe, aşa trebuie să lupţi cu duşmanul
în neputinţa trupească şi sărăcia sufletească. Dacă cineva vrea să aibă
mintea trează de la gânduri murdare, trebuie să-şi cureţe trupul prin
post. Este cu neputinţă să fii preot fără a ţine post. Postul este
necesar ca şi aerul. Postul, pătrunzând în suflet, omoară păcatul din
adâncul lui.
din cartea "Crinii ţarinei sau flori preafrumoase"
în neputinţa trupească şi sărăcia sufletească. Dacă cineva vrea să aibă
mintea trează de la gânduri murdare, trebuie să-şi cureţe trupul prin
post. Este cu neputinţă să fii preot fără a ţine post. Postul este
necesar ca şi aerul. Postul, pătrunzând în suflet, omoară păcatul din
adâncul lui.
din cartea "Crinii ţarinei sau flori preafrumoase"
SLAVIT SA FIE DOMNUL!
