BUNAVESTIRE A CUVANTULUI LUI DUMNEZEU IN CETATEA LUI TRAIAN

Oaste Domnului ,prin putinii frati la numar,dar multi la ravna duhovniceasca ,de prin partile Olteniei ,au ajuns cu ,,butoaiele"pline de apa la udarea semintei Cuvantului Lui Dumnezeu aruncate aici demult timp de fericitii nostri inaintasi in localitatea ce poarta numele imparatului Traian,in ziua cand Biserica noastra o cinsteste pe Maica Domnului ,aducandu-ne aminte de Buna ei vestire..... Iata-ne stransi in jurul Altarului Lui Dumnezeu,joi,25 martie 2010,la o inaltatoare Sfanta Liturghie oficiata de patru preoti,care impreuna cu scumpii nostri frati din Craiova,Podari si Caracal ne-au mai bucurat sufletele si ne-au reaprins ravna pentru viata duhovniceasca . Predica a fost rostita de parintele profesor Mihail Dinca,de la Seminarul Teologic din Craiova ....Cuvantul sfintiei sale ne-a umplut inimile de dragoste si ochii de lacrimi,cuvinte pline de miez ,actuale si foarte ziditoare de suflet.Dupa Sfanta Liturghie ,urmeaza o agapa frateasca ,pregatita de surorile din Traian.La orele 14:00,incepe ,,liturghia de dupa Liturghie",adunarea Oastei Domnului.In acest timp soseste si parintele Laurentiu Hritcu ,delegat de mult-iubitul nostru parinte Episcop Sebastian,al Slatinei si Romanatilor ,cu problemele Oastei in judetul Olt.Alaturi de acesti preoti mai avem in mijlocul nostru pe parintele Iustin Iagaru de la Biserica ,,Totii Sfintii",din Caracal,insotiti de cativa tineri ,fii ai parohiei Traian care fac parte din L.T.C.O.R, o filiala a A.S.C.O.R-ului.Adunarea incepe cu rugaciunea rostita de fr.Tufis Dorin si fr. Marin Tudor din Craiova.Cuvantul de deschidere il face parintele Dinca Mihai,cuvant din care spicuim cate ceva:,,Bucuria omului lumesc sunt numararea banilor din punga,mancarea,averea,pe cand bucuria adevarata a omului credincios o aduce credinta,bucuria ca iubesti ,ca faci bine,bucuria ca-L ai pe Dumnezeu urmandu-l cu tot dragul.Noi ne-am adunat aici manati de un fior,fiorul cel sfant ,care vine de la Dumnezeu.Sa deschidem larg ferestruica inimii noastre ca sa intre prin ea in suflet lumina de la Dumnezeu.Numai lumina aceea va putea topi ghetarii inimii noastre.Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.Mantuirea este o lucrare de lunga durata.Dumnezeu ne-a dat darul sa ne indumnezeim.
Biserica este o farmacie plina de tot felul de medicamente vindecatoare pentru unele boli sufletesti.
Uneori lucrarea harului doare ,pentru ca vrea smulga din noi toate radacinile pacatului.
Biserica il are pe Hristos, Conducator si pe Sfantul Duh ,Busola.
Cand ne-am botezat ,noi ne-am cumparat loc de casa in cer ;urmeaza sa trimitem materiale de constructie ,iar Mesterul Hristos sa zideasca locuinta pentru vesnicia noastra."
Adunarea continua cu recitari de poezie religioasa,cantarii si cuvinte de folos..........pana la orele 17:00.Ne despartim imbratisandu-ne cu sarutare sfanta si promitandu-ne sa mergem si in alte locurii ale Olteniei noastre dragi,sa udam semintele imprastiate cu ceva timp in urma de iubitii nostri inaintasi.Invitam si pe alti lucratori sa ne ajute ,bucuradu-ne impreuna si facand de folos pentru hambarele ceresti graul curat,dar neudat ,al meleagurilor noastre uscate de seceta duhovniceasca.

Tufis Dorin
articol publicat in foaia "Iisus Biruitorul"de la Sibiu,
nr.21 ,din 17-23 mai 2010

ADUNARILE OASTEI DIN ZONA ROMANATIULUI

„Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperi-re, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea voastră cea sufletească“ (I Corinteni 14,26).

Oastea Domnului îşi are adunările ei duhovniceşti. Oriunde sunt doi sau trei ostaşi, ei se strâng la un loc în numele scumpei făgăduinţe pe care ne-a lăsat-o Mântuitorul: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor“ (Matei 18, 20).

În aceste adunări, ostaşii citesc din Biblie şi cărţi religioase, cântă, se roagă, se învaţă, se întăresc unii pe alţii şi vestesc şi altora aceste bucurii.Sfanta Scriptura ne spune că cei dintâi creştini se strângeau în fiecare zi să citească Scripturile (Fapte 17, 11), se învăţau şi se înţelepţeau unii pe alţii (Coloseni 3, 16). Când se adunau laolaltă – şi se adunau regulat – unul avea o cântare, altul o învăţătură, altul o tălmăcire şi astfel se zideau unii pe alţii .(I Corinteni 14, 26)(din cartea ,,Ce este Oastea Domnului")

Oastea Domnului in zona Olteniei a aparut inca din vremea Parintelui Iosif Trifa,iata ce scrie sfintia sa intr-un articol aparut in nr.29 din 29 iulie 1936,,Lucrarea Oastei a patruns cu putere in satele Olteniei unde sunt harnici seceratori si luptatori.Intre acestia ,in prima linie sunt scumpii nostri fratii:Grigorie Mantoc din Vladila si Marin Guicin din Studina ajutati pe tot locul de dragul nostru nazireu Florea Parvan.Ei au umplut satele Romanatilor si Olteniei cu foile si cartile Oastei.Au facut o multime de adunari si sufla mereu in focul lor.Singur Domnul stie ostenelile si jertfele lor ce le-au facut pentru lucrul Lui.El sa le dea rasplata cereasca". Adunarile s-au pastrat pana astazi , adevarat nu cu acelasi numar de suflete dar cu aceias ravna si dragoste.Prin satele romanatene mai traiesc si astazi frati si surori dornice de dragoste si intalnire frateasca . O noua piatra la temelia Oastei Domnului s-a pus in Caracal in ziua de 27-28 septembrie 1997 dupa cum citim in Foaia ,,Iisus Biruitorul" nr. 89 din 1997 .Adunarea a avut loc la Biserica ,,Sf. Apostoli"la care au participat foarte multi fratii si preoti din tara.De atunci au avut loc adunari anuale si in Caracal si in celelalte localitati unde erau ostasi. Odata cu infiintarea mult doritei noastre Episcopii a Slatinei si Romanatilor si cu intronizarea in scaunul arhieresc a Prea Sfintitului Parinte Sebastian, manuta de ostasi olteni au primit binecuvantarea arhiereasca si numirea unui preot care sa se ocupe indeaproape de ei,in persoana Parintelui Laurentiu Hritcu iar ca Centru si loc de intalnire Biserica Sfantul Vasile din cart.Bold, Caracal.De atunci si pana in prezent au loc Adunari in fiecare Duminica dupa amiaza,Sfanta Liturghie intr-una din zilele saptamanii,pelerinaje si participarea unora dintre frati la unele Adunari mari din tara si chiar in afara ei.Considerand ca Oastea Domnului a fost si este de mare folos Bisericii noastre Ortodoxe dorim sa o facem din nou cunoscuta,ingrosandu-i randurile si aducandu-i pe multi la Hristos.

“Iubite frate părinte! Slăvit să fie Domnul! Trăiesc acum parcă în altă parte a pământului, iar nu tot în satul unde mă aflu acum de atâţia ani ca preot. Viaţa păstoriţilor mei şi a celor ce au ascultat chemarea Domnului este o inimă şi un suflet, ca în F. Ap. 4, 32.Parcă văd cu ochii mei vremile primare ale creştinismului reînviate după atâta amar de vreme. Făceam şcoală duminicală (cu ostaşii) într-o casă particulară din sat unde era foarte puţin loc; acum însă, văzând înflăcărarea cu care poporul asaltează adunările noastre, ne-am mutat în Casa Domnului unde şi dorim a rămâne întru îndelungare de zile… În seara duminicii trecute, 31 de suflete au cerut din nou înscrierea în Oastea din care au dezertat la alte confesiuni – nu atât din vina lor cât din neştiinţa mea, a celui pus aici să suflu din trâmbiţă (Ezechil 33, 4), atunci când slujeam Stăpânului meu fără a-I face voia – căci nu le arătasem pe Tatăl (Ioan 14, 8).

Acum, Oastea Domnului numără aici 88 de ostaşi deplin hotărâţi să lupte pentru biruinţa Evangheliei. De când a venit aici O. D., biruinţele se ţin lanţ. Alcoolul a început să dispară, întrucât eu, preotul, deşi până la 17 dec. 1929, nu beam rachiu, totuşi gustam câte puţin la mesele ce enoriaşii mei le făceau pentru praznice, la hramurile bisericilor, sau pentru răposaţi în casele lor, pentru a le fi pe voie, dar călcam Voia Stăpânului meu.

Acum, mulţumiri fie aduse Domnului nostru Iisus Hristos (Rom. 7, 25), de când am zis că nu-mi mai trebuie alcool, a încetat de a mai fi pus pe mese spre a fi binecuvântat. Şi câtă fericire este fără el!

O altă biruinţă: copii şi tineri, învăţând cântările Oastei, au dorit să înveţe şi răspunsurile la Sf. Liturghie… Am făcut începutul cântând la biserică, pe două voci, atât de frumos, că poporul a început să vină la biserică în număr neobişnuit de mare…

După Sfânta Liturghie, am repetat multe cântări ostăşeşti, crescând entuziasmul şi dorinţa fiecăruia de a face parte din tovărăşia întru Domnul.

Trăim exact timpul primar al creştinismului, aşa cum ni-l descrie Sf. Scriptură (F. Ap. 2, 37-47), prin înrolarea noastră în această binecuvântată mişcare. De încheiere, mă plec în faţa Scumpului nostru Mântuitor, transmiţând tuturor fraţilor ostaşi urări de sănătate şi să ne rugăm cu toţii pentru a fi cunoscută tuturor Evanghelia Domnului.”( va urma...)

Preot N. Rădulescu – Oporelul, Olt
«Lumina Satelor» nr. 10, din 9 martie 1930

Traian Dorz, din ”Istoria unei Jertfe”, vol  I

(sursa:Aici )

SLAVIT SA FIE DOMNUL!

Rugăciune

Învredniceşte-ne şi pe noi, Iisuse Doamne, de preascumpa Ta făgăduinţă de a fi în mijlocul nostru! Întăreşte-ne şi ne ajută să Te putem avea şi noi în mijlocul nostru! Prin orice vânturi de ispite, necazuri şi prigoane am trece, Tu, Doamne, adu-ne neîncetat aminte că eşti cu noi, că eşti în mijlocul nostru!

Strânşi în jurul Crucii Tale, ca nişte copilaşi ai Tăi, noi Te rugăm, cu lacrimi de foc Te rugăm: O, vino, Doamne Iisuse, şi în mijlocul nostru! O, vino, Doamne Iisuse, la noi, rămâi la noi şi fii cu noi, până în clipa când ne vei chema pentru totdeauna la Tine, ca să trăim cu Tine în vecii vecilor! Amin.