marți, 19 iunie 2012

,,EU SUNT VITA VOI SUNTETI MLADITELE "

 Sfintii neamului nostru

,,Dacă acum două săptămâni am sărbătorit  naşterea Bisericii – Cincizecimea – prin întemeierea primei comunităţi de credincioşi peste care S-a pogorât Duhul Sfânt, iar duminica trecută am prăznuit pe martorii sfinţeniei acestei Biserici – toţi sfinţii – , astăzi sărbătorim în chip deosebit pe aceia din neamul nostru care de-a lungul celor două milenii de creştinism au dovedit că vocaţia sfinţeniei este una universală şi, ca atare, propie şi nouă ca popor creştin din naşterea sa.Odată eliberată de sub regimul dictatorial ateu, Biserica noastră s-a simţit datoare să acorde atenţia necesară şi altor înaintaşi de-ai noştri, rămaşi în conştiinţa poporului ca sfinţi şi cinstiţi ca atare de secole întregi deja, chiar dacă oficial nu fuseseră canonizaţi.Lista acestora se va tot mări de la un an la altul, pentru că, pe de o parte sunt foarte mulţi fraţi de-ai noştri care aşteaptă să fie cunoscuţi şi cinstiţi după vrednicie, iar, pe de altă parte, prea multă vreme Sinodul Bisericii noastre nu a avut răgazul necesar ori determinarea corespunzătoare pentru a procedala vremea cuvenită la canonizările ce se impuneau.De altfel, trebuie să spunem că nu Sinodul îi face pe sfinţi, ci Dumnezeu şi Biserica în integralitatea ei, iar ,,lista” celor care-şi aşteaptă canonizarea nu este întocmită de Sfantul Sinod, ci de credinţa şi evlavia credincioşilor din popor, care au cinstit şi cinstesc ca atare anumite personalităţi ale vieţii noastre bisericeşti mai înainte ca acestea să fie canonizate şi proclamate în chip solemn ca sfinţi, la baza recunoaşterii lor stând o serie de criterii , ca:
-jertfirea vieţii pentru credinţă (cazul martirilor);
-lupta pentru triumful adevărului creştin şi apărarea credinţei (cazul apostolilor, apologeţilor, mărturisitorilor, voievozilor etc.);
 -viaţa curată şi de asceză (cazul clericilor şi monahilor);
-săvârşirea de minuni în viaţa sau după trecerea lor în veşnicie;
-păstrarea moaştelor lor nealterate şi având miros de bună mireasmă.
Acum, în ultimii ani, tot mai multe voci cer canonizarea unor clerici sau simpli credincioşi care au pătimit sau chiar au fost ucişi în închisorile comuniste şi care, pe alocuri chiar sunt cinstiţi deja ca sfinţi. Trebuie să ştiţi că Biserica nu a rămas insensibilă la această solicitare, privind perioada de prigoană ce cu adevărat i-a îmbogăţit rândurile cu noi sfinţi şi, de aceea a şi declanşat demersurile necesare pentru studierea vieţii şi faptelor jertfelnice ale unor fraţi ai noştri care au răbdat cu eroism sfânt chinurile şi persecuţiile atee. Aşa a apărut lucrarea de o importanţă fundamentală pentru canonizările ce vor urma, ,,Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist”, publicată la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2007, lucrare ce prezintă un număr de 207 martiri ortodocşi, dintre care 96 cu biografii mai mult sau mai puţin cuprinzătoare. Însă, după cum se poate lesne înţelege de către cei ce s-au aplecat câtuşi de puţin asupra cercetării vieţii şi petrecerii acestor mărturisitori ai adevărului în plin regim potrivnic ateu, lucrurile nu sunt chiar atât de simple şi de clare, drumul spre recunoaşterea oficială ca sfinţi fiind îngreuiat de o serie de factori, ca:
 -accesul, în continuare, destul de anevoios la arhivele poliţii politice;
-datele viciate de fals intenţionat din partea regimului, care îi demoniza sistematic pe deţinuţi, taxându-i de regulă drept legionari, delicvenţi de drept comun ori duşmani ai poporului;
 -probele pătimirii şi ale martiriului adesea distruse sau ridiculizate de regim, special pentru a crea confuzie, ceea ce suscită şi mai multă atenţie şi răbdare pentru lămurirea lucrurilor în timp;
 -încă trăiesc delatorii, torţionarii şi călăii lor, pe care, în contextual canonizării, Biserica s-ar vedea silită să-i condamne, în loc să lucreze la pocăinţa lor cât mai este vreme.
 Dragii mei,
 Toate aceste lucruri pe care vi le-am spus până acum arată că şi poporul nostru românesc a avut vocaţia sfinţeniei. Mulţimea de sfinţi odrăsliţi din sângele său demonstrează că şi aici învăţătura Domnului a rodit din plin în cele două milenii de creştinism de până acum, dar că şi prezentul viitor – prin canonizările de sfinţi ce se fac şi se vor face continuu – constituie dovada unei Bisericii vii şi lucrătoare, în care jertfa Sfinţilor sporeşte credinţa şi evlavia credincioşilor săi. De aceea, la o zi sfântă ca aceasta, când ne prăznuim pe părinţii şi înaintaşii noştri sfinţi, să ne şi împărtăşim din exemplul lor! Să urmăm viaţa lor! Toţi, cred, căutăm în viaţă modele şi repere. Să le luăm pe ale lor! Sunt modele nemuritoare! Sunt modele veşnice, pe care Hristos Domnul le-a preamărit şi le-a înveşnicit pentru jertfa şi dragostea lor neţărmuită faţă de adevăr şi credinţă.
 Să-i cinstim, participând cu credinţă la slujbele lor de prăznuire, citindu-le cu evlavie acatistul, căutând să le cunoaştem cât mai bine viaţa şi petrecerea şi, mai ales, luându-ni-i dreptare şi călăuze în viaţă, şi astfel vom petrece şi noi viaţă sfântă. Dumnezeu să ne binecuvinteze, şi Sfinţii noştri români de ajutor la tot lucrul cel bun." Amin.

P.S.Sebastian -Episcopul Slatinei si Romanatilor

( Sursa:-Predici-la-duminicile-de-peste-an)

,,Multe ţinuturi ale lumii s-au învrednicit să-i facă raiului belşug de suflete alese, care pururea se împărtăşesc de neînserata lumină a lui Dumnezeu. Întru aceasta, nici hotarele neamului românesc n-au fost mai sărace decât altele. Din duhul poporului român au izvorât suflete ce s-au suit în ceata drepţilor; din sângele lui s-au plămădit trupuri care n-au suferit stricăciunea morţii; sub altarele lui s-au mucenicit mădulare care, prin suferinţă, au mărturisit puternicia duhului întru Hristos; prin munţii lui s-au mântuit sihaştri în luminată cuvioşie, mistuindu-se în rugăciune, post şi priveghere; şi nu pe puţine din scaunele vlădiceşti s-au nevoit ierarhi care, peste cununa de aur şi nestemate a preţuirii celei de obşte, şi-au adăugat cununa cea nepieritoare a sfinţeniei.

Slavă lui Dumnezeu pentru darurile Sale, că nu ne-a ruşinat în faţa altor seminţii lipsindu-ne de rugători apropiaţi. Deşi aceştia, împreună cu toţi sfinţii, mijlocesc pentru noi în limba îngerilor, cea mai presus de orice limbă, ei cu osârdie ne pomenesc pe noi, purtătorii graiului în care, aici, L-au mărturisit pe Hristos.

Cu toate că au chipuri duhovniceşti, mai presus de orice chip al sângelui şi al cărnii, ei sunt acolo iconarii chipurilor noastre, ca unii ce s-au desăvârşit în templele Duhului Sfânt. Şi cu toate că sălăşluiesc în cetatea luminii, cea mai presus de orice împărăţie, ei cu osebire ne priveghează, ca nişte străjeri neadormiţi ai cetăţii lor celei pământeşti.

Prin sfinţii lor, toate neamurile pământului purced din Dumnezeu şi se întregesc în Dumnezeu, aşa cum culorile curcubeului purced din soare şi se întregesc în soare. Şi precum roua pământului răsfrânge soarele şi-i arcuieşte lumina pe boltă, desfătându-ne, aşa sfinţii cerului îl răsfrâng pe Dumnezeu Cel nevăzut şi-I arcuiesc slava peste veacuri, mântuindu-ne cu puterea Lui.

Slavă lui Dumnezeu că şi pe pământul ţării noastre a revărsat îmbelşugată ploaie de har, din care s-a brobonit roua cea mântuitoare a sfinţilor noştri."Amin

I.P.S.Bartolomeu Anania

( Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi Români şi Apărători ai Legii Strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 399-405 Sfântul Mucenic Ioan Valahul)

"Minunat este Dumnezeu întru sfintii Lui."
(Psalm 67, 36)


,,Fie ca Mantuitorul nostru Iisus Hristos si Sfanta Fecioara Maria sa ne ajute pe noi toti sa fim demni, prin ceea ce simtim, gandim si facem, de asemenea stramosi !AMIN

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu