CUGETAND LA MOARTE

,,....Datoria crestinului este sa fie gata oricand de plecare ...!!!"

După moarte nesfârşită / Te va cere iarăşi viaţa / Cum, după ce dormi o noapte, / Deschizi ochii dimineaţa... / Iar în viaţa viitoare / Vei avea sau nu dureri, / După binele sau răul / Săvârşit în viaţă ieri!

Părintele Arhim. Iustin Pârvu s-a născut în viaţa cea veşnică, mutându-se la cereştile lăcaşuri…duminică ,16 iunie 2013, la ora 22:40, ora României, după o suferinţă de mai multe săptămâni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atât de mult i-a iubit şi după care atât de mult a râvnit.Părintele Justin Pârvu s-a născut în satul Poiana Largului – Călugăreni (Petru Vodă), judeţul Neamţ, la 10 Februarie 1919. S-a închinoviat la Mănăstirea Durău – Neamţ în anul 1936, a participat ca preot militar pe frontul de răsărit în al doilea război mondial, apoi a fost întemniţat pentru legionarism între anii 1948 – 1964, iar între anii 1966 – 1975 a fost reprimit în monahism ca vieţuitor al Mănăstirii Secu, judeţul Neamţ, iar între 1975-1991 ca vieţuitor al Mănăstirii Bistriţa din judeţul Neamţ.
Considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai ortodoxiei româneşti din ultimii ani, Părintele Iustin Pârvu a intrat în mănăstire la vârsta de 17 ani, este tuns la monahism în anul 1940 şi numit preot misionar pe Frontul de Est. A fost arestat în anul 1948 şi condamnat la 12 ani de închisoare. Trece prin închisorile de la Jilava, Gherla sau Aiud, după care trece prin “reeducarea de la Piteşti!”. În anul 1960 mai primeşte o condamnare de patru ani, fiind eliberat odată cu ceilalţi deţinuţi politici.Din cauza greutăţilor întâmpinate după eliberare, el ajunge să lucreze ca muncitor forestier. În anul 1966 a fost reprimit în monahism, ca vieţuitor al Mănăstirii Secu, din judeţul Neamţ, iar din anul 1975 a trăit în Mănăstirea Bistriţa, din acelaşi judeţ. În toamna anului 1991 a pus piatra de temelie a Mănăstirii (de călugări) Petru Vodă – Neamţ, iar in anul 1999 a început construirea Mănăstirii (de călugăriţe) Paltin – Neamţ.De la sfârşitul lunii martie 2013 cancerul de stomac pe care îl purta în taină de câţiva ani de zile s-a dezvoltat în metastază, care a adus cu sine complicaţiile medicale în urma cărora, după o suferinţă mucenicească pe deplin asumată şi conştientă, s-a mutat din lumea aceasta la o alta mai bună.L-am cunoscut pe Parintele in vara anului 2011,un OM de inalta traire duhovniceasca un adevarat Parinte coborat parca din vechile Paterice .Un OM care marturisea si implinea cu toata fiinta Adevarul .Sa avem cu totii parte de rugaciunile sfintiei sale pomenindu-ne si pe noi in Fata Lui Dumnezeu.Amin !

                        VESNICA SA-I FIE POMENIREA !!!

 ......O alta ,,plecare"care m-a indurerat profund .......!!!

,,În zorii zilei de 15 iunie, împovărat de dor, fratele Vasilică TEIU, de la Casa Centrală a Oastei Domnului din Sibiu, s-a orânduit către Acasă.

Grăbit parcă prea devreme spre Veşnicie, fratele Vasilică s-a mutat dintre noi senin şi discret, după o viaţă de jertfă şi credincioşie pentru Lucrarea Oastei Domnului şi Biserica lui Hristos. Ani şi ani, cu vreme şi fără de vreme, fratele Vasilică era mereu gata de slujire a fraţilor şi a Casei Centrale. Dintr-un colţ al altuia al ţării şi dincolo de hotarele ei, de peste 20 de ani a cutreierat ţara în căutare de fraţi şi răspândire a Cuvântului lui Dumnezeu din Librăria Oastei, răspunzând întotdeauna, fără ezitare, oricărei chemări de a se pune la îndemâna lui Hristos şi a fraţilor.

Greu încercat de necruţătoare boală (şi de intervenţiile chirurgicale pentru îndepărtarea nemiloase tumoare pe creier, de care suferise), fratele Vasilică s-a adăugat mărturisitorilor şi jertfitorilor Lucrării, în luna în care, la Sibiu şi Beiuş fraţii se vor aduna să îşi cinstească înaintaşii… Nu e deloc întâmplător că Bunul Dumnezeu l-a chemat acum către Acasă… Din zările cereşti, Sărbătoarea va fi cu atât mai binecuvântată, pentru că fratele Vasilică a ştiut, cu fiecare prilej, să se bucure şi să sporească orice sărbătoare a Oastei Domnului.

Înmormântarea fratelui nostru scump va avea loc luni, 17 iunie, începând cu ora 11.00, cu plecare de la Casa Centrală a Oastei Domnului Sibiu. În serile premergătoare, fraţii sunt aşteptaţi şi la priveghere, în aula Casei Centrale, începând cu ora 20.00.

Dumnezeu să te odihnească în dragostea şi milostivirea sa, frate Vasile…" (sursa : Casa Centrală a Oastei Domnului Sibiu)

.......ai  fost un frate de nadejde,plin de dragoste si de o smerenie adanca .Faptele fratie tale minunate si rabdarea cu care ne primeai pe fiecare intotdeauna,ma copleseau .Iti ofereai chiar si cameruta si patutul unde puteai linistit sa-ti odihnesti obositul trup si numai Dumnezeu stie unde iti aplecai capul .Ai plecat sa te odihnesti acum scump frate la Sanul Cel Cald Al Mantuitorului Hristos pe care atat de mult l-ai iubit .Iarta-ne si pe noi cei care poate, nu te-am inteles si te-am suparat uneori si ........pomeneste-ne impreuna cu toti Sfintii nostri Inaintasi la Tronul Lui Dumnezeu.Amin !

                                 VESNICA SA-I FIE POMENIREA !!!

 O, om!… ce mari raspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
De tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la altii-o dai,
caci ea mereu spre iad sau rai
pe multi o sa-i îndrume!

Ce grija trebuie sa pui
în viata ta, în toata,
caci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus... si-n veci nu-l mai adui,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort odata.

Ai spus o vorba – vorba ta,
mergând din gura-n gura,
va veseli sau va-ntrista,
va curati sau va-ntina,
rodind samânta pusa-n ea
de dragoste sau ura.

Scrii un cuvânt – cuvântul scris
e-un leac sau e-o otrava!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
ramâne-n urma-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis,
spre-ocara sau spre slava.

Spui o cântare – viersul tau
ramâne dupa tine
îndemn spre bine sau spre rau,
spre curatie sau desfrau,
lasând în inimi rodul sau
de har sau de rusine!

Arati o cale – calea ta
în urma ta nu piere.
E calea buna sau e rea,
va prabusi sau va ’nalta,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.

Traiesti o viata – viata ta
e una, numai una;
oricum ar fi, tu nu uita,
cum ti-o traiesti, vei câstiga
ori fericirea-n veci prin ea,
ori chin pe totdeauna!…

O, om!... ce mari raspunderi ai,
tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce lasi prin pilda care-o dai,
pe multi, pe multi, mereu spre rai
sau iad o sa-i îndrume.

O, nu uita!... fii credincios,
cu grija si cu teama!
Sa lasi în urma luminos
un grai, un gând, un drum frumos! –
Caci pentru toate, ne-ndoios,
odata vei da seama!...

 Traian Dorz