“Mantuirea consta in sfintirea omului prin Duhul Sfant… Nascuti pentru Duhul Sfant, prin sfintire si luminare, crestinii sunt si raman crestini numai in Duh Sfant, de aceea se si numesc sfinti”.(Sf.Iustin Popovici)
,,Creştinii,
atunci când vorbesc despre cei care au părăsit această viaţă, spun că
„au plecat la Domnul“. Această expresie evidenţiază un mare adevăr:
creştinii, prin părăsirea vieţii pământeşti, nu trec „în nefiinţă“, aşa
cum greşit se mai aude uneori la posturile de televiziune, ci au trecut
în cealaltă viaţă, care este veşnică, alături de Dumnezeu şi de sfinţi.
După moartea lor trupească, ajungând în ceruri, drepţii şi sfinţii stau în jurul tronului ceresc, se închină şi aduc laudă lui Dumnezeu, având o viaţă pe deplin conştientă. Mântuitorul ne încredinţează că drepţii şi sfinţii, fiind asemenea îngerilor, se află în ceruri în stare conştientă, căci Dumnezeul nostru este Dumnezeul celor vii: „Dumnezeu nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El“. Sf. Ap. Ioan afirmă că sfinţii, împreună cu îngerii, preamăresc şi se roagă lui Dumnezeu în ceruri: „Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. Şi cântau o cântare nouă, zicând: «Vrednic eşti să iei cartea şi să deschizi peceţile ei, fiindcă ai fost în-junghiat şi ai răscumpărat lui Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din toată seminţia, şi limba, şi poporul, şi neamul; şi I-ai făcut Dumnezeului nostru împărăţie şi preoţi, şi vor împărăţi pe pământ. Şi am văzut şi am auzit glas de îngeri mulţi, de jur împrejurul tronului şi al fiinţelor şi al bătrânilor, şi era numărul lor zeci de mii de zeci de mii şi mii de mii»“. Pilda bogatului nemilostiv, rostită de Mântuitorul, ne încredinţează că drepţii şi sfinţii din ceruri, prin descoperire, prin darurile şi puterile primite de la Dumnezeu, cunosc nevoile credincioşilor de pe pământ.
Drepţii şi sfinţii, fiind în împărăţia cerească, fac parte, alături de îngeri, din Biserica triumfătoare. Între Biserica luptătoare de pe pământ, din care au făcut parte şi sfinţii, şi Biserica triumfătoare, a drepţilor, din ceruri, există o permanentă şi continuă legătură. Potrivit învăţăturii Bisericii Ortodoxe, există o legătură de iubire şi de rugăciune între credincioşi şi sfinţi. Creştinii se roagă împreună cu sfinţii şi Îl slăvesc pe Dumnezeu. Între credincioşi şi cei drepţi se stabileşte acea „comuniune a sfinţilor“ pe baza dragostei, a schimbului de rugăciuni, de bunuri duhovniceşti."
,,Dumnezeu e slăvit întru sfinţii Lui, iar sfinţii sunt slăviţi de Dumnezeu.
Slava pe care Domnul o dă sfinţilor e atât de mare că, dacă oamenii ar putea vedea un sfânt aşa cum este el, ar cădea la pământ de evlavie şi de frică, fiindcă omul trupesc nu poate îndura slava unei arătări cereşti.Multora li se pare că sfinţii sunt departe de noi. Dar ei sunt departe de cei ce s-au îndepărtat ei înşişi şi sunt foarte aproape de cei ce păzesc poruncile lui Hristos şi au harul Duhului Sfânt.
Domnul a dat sfinţilor darul Duhului Sfânt şi în Duhul Sfânt ei ne iubesc pe noi. Sufletele sfinţilor cunosc pe Domnul şi bunătatea Lui faţă de om şi de aceea duhul lor arde de iubire pentru norod. Când trăiau încă pe pământ, ei nu puteau auzi fără întristare de un om păcătos şi în rugăciunile lor vărsau lacrimi pentru el.
Duhul Sfânt i-a ales să se roage pentru întreaga lume şi le-a dat izvoare de lacrimi. Duhul Sfânt dă aleşilor Lui atât de multă iubire, că sufletele lor sunt ca înflăcărate de dorinţa ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vadă slava Domnului.
Sfinţii care au bine-plăcut lui Dumnezeu ajung în împărăţia cerurilor şi acolo văd slava Domnului nostru Iisus Hristos; dar în Duhul Sfânt îi văd şi pe oamenii care se chinuie pe pământ. Domnul le-a dat un atât de mare har, încât ei îmbrăţişează prin iubire toată lumea. Ei văd şi ştiu cât de neputincioşi suntem din pricina întristărilor şi necazurilor, cât a secat lăuntrul nostru, cât de mâhnite au ajuns sufletele noastre, şi nu încetează să mijlocească pentru noi la Dumnezeu.
Sfinţii se bucură de pocăinţa noastră şi se întristează când oamenii îl părăsesc pe Dumnezeu şi se aseamănă vitelor lipsite de minte. Le este milă că oamenii trăiesc pe pământ fără să ştie că, dacă s-ar iubi unii pe alţii, ar fi pe pământ libertate faţă de păcat; iar acolo unde nu este păcat, acolo e bucurie şi veselie de la Duhul Sfânt aşa că, ori încotro te-ai uita, totul e plăcut şi sufletul se minunează de ce îi este aşa de bine şi slăveşte pe Dumnezeu.Sfinţii au fost oameni ca noi toţi. Mulţi dintre ei au fost mari păcătoşi, dar prin pocăinţă au ajuns în împărăţia cerurilor. Şi toţi cei ce intră aici intră prin pocăinţa pe care Domnul Cel Milostiv ne-a dăruit-o prin pătimirile Sale.
Sf. Siluan Athonitul
(sursa:/siluan..ro/)
,,MINUNAT ESTE DUMNEZEU INTRU SFINTII SAI.....!!!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu