darul iertarii pacatelor noastre.Nu da pace oricui ,Mantuitorul ,ci o da acelora care-I sunt si-i numeste ca fiind ucenici.Cine nu uceniceste in Hristos ,nici iertare de pacate nu primeste.Si oricat de mult se va minti ca in afara uceniciei in Hristos primeste iertarea pacatelor sale,oricat s-ar bate cu pumnul in pieptul mantuirii,al sigurantei mantuirii,nu va putea castiga nimic daca se va rupe de ucenicia in Hristos.Un ucenic ,de dragul Lui Hristos ,esti numai atunci cand sezi in Foisor (Biserica) si astepti intrarea pe usi a Mantuitorului (prezenta reala liturgica),si El intrand iti daruieste Duhul Sfant,pe Care sa-L poti impartasi si celorlalti.Pentru ca, numai iertat de pacatele tale poti sa le dovedesti celorlalti ca esti un om nou;pentru ca numai in Duhul Lui Hristos poti sa le dovedesti celorlalti ca nu-ti este indiferenta mantuirea lor.Orcine uceniceste dupa alte reguli decat ucenicia in Hristos se da pe sine pieirii si face din Biserica pricina de sminteala si piatra de poticnire.
Orcine uceniniceste dupa orgoliile sale,dupa gandurile sale, dupa dorintele sale de parvenire se rupe de ucenicia cea sfanta si binecuvantata in Hristos,adaugandu-se fariseilor ,care schiteaza si caricatureaza Duhul Sfant si se ascund in spatele Duhului Sfant, de fiecare data fiind mai ,,intelepti" decat Acesta.
Va spun toate acestea,pentru ca in Duhul Lui Dumnezeu nu exista jumatati de masura si nici lucruri pe care sa le facem pururea dupa mintea noastra ,incercand in asa fel sa traim ,incat sa facem pe plac tuturor , si mai putin Lui Dumnezeu.
Anii din urma au adus peste Oaste ,in foarte multe randuri ,ganduri din toate felurile.Si cei care pareau ca au inteles ca Duhul Sfant lucreaza in Oaste au lucrat impotriva Oastei.Si cei care pricepeau intr-o vreme ca Duhul Sfant lucreaza in Biserica Ortodoxa s-au ridicat impotriva ortodoxiei Bisericii noastre.Purtam in noi rana acestora.Lipsa noastra de intelepciune ,lipsa noastra de actiune-pentru ca ,in nici un caz,Duhul Sfant nu se da celor adormiti - lipsa noastra de gandire duhovniceasca in foarte multe din actiunile noastre fac sa plece de la noi aceia pe care acum ii plangem si pentru care ne tulburam .
Sigur ca nu-i totul pierdut ,nu in noi sta solutia ! ci de fiecare data ,cand vom cere Duhului Sfant sa Se faca solutie de viata datatoare Bisericii Sale si Oastei Sale ,fara indoiala ca Acesta Isi va trimite,in chip cu totul duhovnicesc,vazut si nevazut,deopotriva,harul si binecuvantarea Sa.Ca cele vazute si cele nevazute sa se vindece unele pe altele.
Avem datoria de a Ii marturisi Lui Dumnezeu ca nu ne descurcam intotdeauna si ca cerem Duhul Sfant .
Avem datoria de a-I marturisi Lui Hristos ca e prea greu la ce ne-a chemat si de aceea Ii cerem tot timpul Duhul Sfant.
Avem datoria de a-I spune Lui Hristoa ca nu suntem totdeauna lumina si sa ne daruiasca El lumina.
Avem datoria de a-I spune Lui Hristos ca nu suntem intotdeauna iertare si atunci sa ne daruiasca El exercitiul iertarii si duhul iertarii.
Avem obligatia de a-i spune Lui Hristos ca nu suntem intotdeauna ceea ce marturisim ca suntem.
De aceea trebuie sa cerem Lui Hristos Duhul,Care sa ne faca astfel incat,atunci cand spunem sa si fim ,sa si facem,sa si implinim.
Se spune ca odata intr-un oras cenusiu,cel mai cenusiu oras,al celei mai cenusii tari,din cel mai cenusiu continent ,a aparut deodata,un om care a inceput sa spuna povesti despre bine,despre frumos,despre intelepciune,despre Dumnezeu ,despre dragoste.....S-a asezat in mijlocul orasului si a inceput sa vesteasca povestile sale.Oamenii o vreme s-au oprit ,l-au ascultat ,unii au dat din cap.....,si nici unul nu s-a aprins prea tare de ravna povestitorului.A povestit povestitorul un an, zece, douazece......toata viata ,pana a imbatranit si l-a tras de maneca un copil care i-a zis:Mai omule! Cei cu tine? Uita-te bine :nu ai schimbat nimic in jurul tau .De ce mai povestesti?,,Fiule am povestit, ca sa schimb lumea , dar lumea nu s-a schimbat!Acum povestesc ca lumea sa nu ma schimba pe mine .
Sa fim atenti ,fratilor! Sa marturisim unii altora cum suntem si ce facem si cum traim.Nu e nicidecum usor sa fii nici preot ,nici ostas ,intr-o lume care nu are nevoie de,, povestile "noastre.Dar,cata vreme ne vom lua in serios, in Duhul Sfant , misiunea pe care Hristos ne-a ingaduit-o ,lucrurile nu pot sa deraieze si nu pot, in nici un caz sa scada in valoare.
Strangeti-va in rugaciune unii pentru altii.
Sa nu uitati :in Hristos ,nu e vreme de pierdut vremea si inainte de a incerca sa schimbati lumea ,schimbati-va pe voi si , mai ales ,incercati ca lumea sa nu va schimbe pe voi.Amin.
Pr. Constantin Necula (spicuiri din cuvantul rostit la Adunarea de Rusalii a Oastei Domnului - Sibiu 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu