In zorii unei zile ,dupa o noapte ploioasa ,trei stropi de ploaie mai cazura jos pe pamantul ud.Cand se intalnira ,se imbratisara cu mare bucurie si se contopira impreuna .Unul dintre ei zise:
-Fratilor,noi venim din mare!...
-Da ,zise celalalt ,am venit trimisi cu un scop:sa udam pamantul,sa-l umezim si sa-l facem sa rodeasca!...
-Da, zise al treilea,dar pamantul e plin si ud de fratii care au venit inaintea noastra si nu ne mai primeste.Hai sa ne intorcem inapoi de unde am venit ,la marea noastra ....Ce fericiti eram acolo!O unitate ,un gand,o inima,un trup....Nu eram strop cu strop ca acum ...Nu eram in primejdie de a ne risipi sau pierde....O,eram fara griji.Hai sa mergem inapoi!....
-Hai ,zisera toti trei impreuna .
-Dar calea noastra va fi foarte lunga ,zise unul dintre ei,si va trebui sa mergem si ziua,si noaptea ,fara oprire.Iar drumul va fi obositor si nu fara greutati si piedici multe pe care le vom intalni pe cale .Vom intalni pietre pe care stim ca nu vom reusi sa le inmuiem ,dar cel putin sa le udam .Vom intalni radacini care sa ne opreasca din cursul nostru.Sa nu ne pietrificam si noi ,ci sa le udam si sa ramana ude macar dupa ce vom trece printre ele.Vom intalni mlastini si noroaie ,care vor cauta sa ne murdareasca apa noastra limpede.Dar noi sa nu ne amestecam cu noroaiele lor.Sa ne pastram umezeala,racoarea si limpezimea pana vom ajunge acasa....
Si asa intelegandu-se impreuna , cei trei stropi de ploaie au pornit la drum ,coborand in jos, spre mare.Abia au plecat ei trei si se intalnira cu alti treizeci si apoi cu trei sute.Si se facura un paraias care alerga voios ,ziua si noaptea ,sub privirea cerului instelat noaptea si sub sarutarea razelor soarelui ziua,care insoteau stropii in mersul lor.Au inceput deodata un murmur,o melodie dulce si placuta ....Ce era oare in acest murmur....in aceasta melodie?Era oare o rugaciune ori era un cantec duios si fericit?Erau poate amandoua deodata!...Si asa si-au continuat drumul lor,ca sa ajunga acasa , de unde plecasera mai inainte...
Fratii mei dragi !Si noi am venit din Dumnezeu ,din Marea Nesfarsita ,din Marele nostru Izvor Vesnic.Noi suntem din Dumnezeu!...El ne-a trimis cu un scop:sa udam pamantul ,sa-l facem mai frumos,mai fericit ,mai placut.Dar pamantul este plin......
In drumul nostru ,si noi,ca si stropii de ploaie,trebuie sa mergem fara oprire,zi si noapte .Noi nu putem sta.Nu ne putem opri in loc. Drumul nostru e lung si nu avem odihna .Imparatia lui Dumnezeu se ia cu navala.....
Vom intalni si noi in calea noastra si pietre si bolovani....Nu vom putea sa le inmuiem?Dar cel putin sa le udam cu lacrimile .Sa le udam cu sudorile noastre si ,daca-i nevoie,si mai mult chiar...
Vom trece si noi prin mlastini si noroaie ?...Poate!Acolo e locul cel mai primejdios sa va pierdeti curatia,limpezimea .Nu va amestecati cu noroaiele lor si nu va amestecati cu intinaciunea lor!Nu va murdariti curatia inimii,curatia cugetului....
Sa nu uitam, sa ne pastram cele trei calitati:umezela,racoarea si limpezimea.
Umezeala-printre pietre.
Racoarea -prin arsita .
Limpezimea- prin intinaciunea acestui veac.
Umezeala ochilor curati
Racoarea in dogoarea focului ispitei.
Limpezimea adica curatia inimii,cararea curata,haina curata si cararea curata.
Sa ne ajute Domnul sa invatam de la stropii de ploaie sa mergem neintrerupt pe urmele Sfintilor Parinti care ne-au croit noua cararile drepte si sigure dinaintea noastra.
Slavit sa fie Domnul!
Fratele Petru Popa din Saucani (cuvant rostit la Dofteana -1980,din cartea ,,Strangeti faramiturile",O.D.-Sibiu -2011)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu