LA INCEPUT DE AN......

Sa ne rugam...si sa punem inceput bun !

Doamne, când mă gândesc la anul ce a trecut şi la datoriile încă neplătite faţă de dragostea Ta şi faţă de semenii mei, îmi plec ochii în pământ de ruşine şi plâng pentru că nu sunt vrednic să mi-i ridic spre cer, spre măreţia Ta.
La început de an îmi pun faptele în cântar şi mă gândesc la misiunea mea pe acest pământ, la greutăţile prin care voi trece, la lucrarea în care m-ai chemat să fiu un adevărat ostaş al Tău. Mă încred în ajutorul mâinilor Tale şi promit că anul acesta voi face mai mult pentru Tine, în Lucrarea Ta.
Doamne, m-ai chemat în lucrarea Oastei ca pe tânărul Samuel. Prigonit am fost de cei dragi, ca şi tânărul Ieremia, şi de aceea doresc să mă încred mai mult în Tine, ca tânărul Isaac. Citesc despre Avraam şi aş dori să fiu ca el, prieten bun cu Tine. Spre binecuvântările cereşti aş dori să vin pe calea cea îngustă, neclătinânu-mă, ca Iacov. Să fiu tare în orişice ispită, ca blândul Iosif, omul dragostei şi al meditaţiei, sau ca mult-încercatul Iov, şi ca Daniel, rămânând statornic în necaz şi în bucurii. În lupta cu păcatul şi cu duhul lumii să fiu ca Iosua, care a făcut să cadă zidurile Ierihonului, datorită ascultării lui faţă de Tine. Ca psalmistul David să-Ţi cânt, cu ochii înlăcrimaţi, fiind o lumină în lume. Călăuzit de înţelepciunea ce vine de la Tine, ca înţeleptul Solomon. În strâmtorări să-mi plec capul, ca tânărul Apostol al iubirii, Ioan, pe pieptul Tău, ascultând pulsul inimii ce bate plină de dragoste pentru întreaga lume, sau ca Maria, sora Martei, să-Ţi stau la picioare, ascultându-Ţi Cuvântul Sfânt şi să plâng ca Magdalena, pentru a spăla cu lacrimile pocăinţei Mâinile şi Picioarele străpunse de piroanele păcatelor mele.
Doamne, în acest an, aş dori să strig cu putere de pe zidurile Lucrării, spre cei ce nu Te cunosc sau spre cei ce au adormit cuprinşi de vraja învăţăturilor străine de Duhul Dragostei Tale, ca profetul Neemia, iar atunci când se cere să spun adevărul, să nu mai tac, făcându-mă vinovat de un păcat poate de neiertat.
Adu-mi mereu aminte de ziua Cincizecimii, când Sfântul Petru a înfruntat minciuna, spunând mulţimii adevărul, şi de cele trei mii de suflete ce au ieşit din întunericul păcatului, cunoscând adevărul. Şi dă-mi putere să nu mă despart de Tine, oriunde voi merge, ca Enoh! Să fiu ca Zaheu sau Tabita, plătindu-mi toate datoriile faţă de semeni! Să miluiesc pe cei lipsiţi, pentru a-mi strânge comori Acolo unde eşti Tu! Să vin ca Nicodim, în fiecare seară când oamenii dorm, şi să-Ţi spun în rugăciune tot ceea ce încă nu înteleg, cerându-Ţi pricepere şi înţelepciune pentru a putea deveni un om al rugăciuni ca minunatul Abel, sau ca prorocul Ilie, nelipsit din Templu Tău, ca Sfinţii Apostoli.
Doamne, dă-mi putere ca în acest an să înţeleg mai mult:
- taina biruinţelor în luptele credinţei;
- taina rodirii Duhului în fraţi;
- taina izbânzii în Lucrarea Ta;
- taina părtăşiei între oameni.
Şi toate acestea spre cea mai mare slavă a Numelui Tău Sfânt. Amin.
(sursa:,,De vorba cu mine" )

Hotararea de inceput de an a parintelui Iosif Trifa

Părintele Iosif Trifa, întemeietorul Mişcării Ortodoxe- Oastea Domnului ,în nr. 1 al gazetei pe care o redacta (Lumina Satelor), scria cu amărăciune: „Prin vânturile şi furtunile pline de otravă... ni s-a înveninat credinţa, ni s-a pierdut dragostea şi s-au umplut sufletele de otrava păcatului. O vedem această otravă, o simţim pe toate drumurile şi ne întâlnim cu ea. Ea este aceea care a golit Bisericile de oameni şi sufletele de credinţă." Iar ca soluţie salutară propune: „De ne vom opri, de ne vom ridica şi noi, ca fiul rătăcit din Evan­ghelie, şi vom pleca înapoi spre Casa Tatălui Ceresc (...) atunci se va ridica negura necazurilor dinaintea noastră şi vom vedea Canaanul cel frumos, România noastră cea fericită... La temelia noii rânduieli din sat - şi din ţară - trebuie pusă teama de Dum­nezeu şi ascultarea de Cuvântul Lui... Numai o singură doctorie poate da lumii şi ţării noastre sănătatea şi mântuirea: să se întoarcă oamenii şi popoarele la Iisus Hristos, la învăţă­tura şi la porunca Lui de iubire...". In preajma Anului Nou 1923. în căsuţa sa din Sibiu parintele Iosif Trifa era profund frământat sufleteşte, gândindu-se la datina păgână pe care o respectă oamenii în prag de An Nou, la felul destrabalat al petrecerilor, în care întâietatea nu o au rugăciunile şi evlavia, recunoaşterea stării de păcat şi dorinţa unei vieţuiri în con­formitate cu demnitatea recomandată de Evanghelie, ci mai de grabă chefurile ruşinoase. Copleşit de bilanţul negativ al activităţii sale de 11 ani - 10 ani de preoţie la ţară şi un an ca redactor la foaia,, Lumina Satelor" -, el vroia să scrie un arti­col de Anul Nou pentru gazetă, cu intenţia de a pune accentul pe „zădărnicia" acestor ani de „strigare în pustiu, fără urme şi fără roade"... Totul s-a petrecut în plină noapte. Pe sub fereastra casei tocmai trecea un cârd de beţivi care răcneau de răsuna întregul car­tier. Părintele a îngenuncheat la masa de scris şi s-a rugat zicând: „Doamne Dumnezeule! Ne copleşeşte răutatea... ne biruie întu­nericul... ne îneacă potopul fărădelegilor... se scufundă oamenii în pierire sufletească... Dă-ne Tu, Doamne, putere mai multă în lup­ta contra întunericului şi a diavolului... Vino, Iisuse, Doamne, căci iară s-a făcut furtună în marea vieţii noastre..."Plângea tânărul preot din Sibiu şi se ruga în genunchi, cu sufle­tul sfârşit de hărmălaia străzii, ca Domnul să se îndure de el şi să-i ajute, în anul ce vine, ca să lucreze cu mai multă izbândă. Rugăciu­nea lui s-a prefăcut, sau mai bine zis Dumnezeu a prefăcut-o, într-un fel de chemare la o hotărâre de o uriaşă importanţă spiritu­ală, „în această noapte - citim în cartea «Ce este Oastea Domnu­lui!» - Duhul mi-a inspirat gândul unei Hotărâri care s-a publicat în Nr. de Anul Nou 1923 al foii ,,Lumina Satelor". în această Hotărâre îi chemam pe cititorii mei să intre în Anul cel Nou cu o Hotărâre de luptă contra beţiilor, sudalmelor şi altor păcate. Prin iscălirea unei declaraţii, îi chemam să se hotărască contra păca­telor, îi chemam într-un fel de voluntariat de luptă aprigă contra păcatelor. Din acest început a ieşit pe urmă Mişcarea Oastea Dom­nului." Ce spunea chemarea mai sus amintită? „Veniţi sa facem o intrare creştinească în Anul cel Nou. Avem noi, Românii, două mari păcate care mai ales ne strică sufletul şi traiul creştinesc: sudalma şi beţia. Veniţi să facem o hotărâre şi o întovărăşire de luptă îm­potriva lor, ca să le scoatem din casa noastră, din traiul nostru şi al vecinilor noştri." Şi această sfântă chemare a răzbit în sufletele a zeci şi sute de mii de ţărani, de muncitori, de funcţionari, de inte­lectuali români. Inspirată şi pornită de la Domnul, prin acţiunea misterioasă a Duhului Sfânt, ea a dat naştere Mişcării Oastea Dom­nului, care a împânzit toată ţara cu „ostaşii" şi cu lupta ei - luptă care, declanşată iniţial împotriva beţiilor şi sudalmelor, a transfor­mat-o într-o nestăvilită Mişcare de renaştere duhovnicească a soci­etăţii româneşti.Sa ascultam cu inima deschisa strigatul proaspat de redesteptare din pacat pe care l-au facut Sfintii nostri Parinti ,care ne striga si azi :„Viaţa noastră trebuie să fie un cântec de luptă şi biruinţă. Trebuie să trăim o viaţă de biruitori. Dacă nu biruim, vom fi biruiţi, dacă nu atacăm, vom fi atacaţi şi înfrânţi. (...) Falimentul creştinismului este o Biserică fără Hristos... Unde creştinii îl cunosc cu adevărat pe Iisus cel Răstignit, acolo e Bise­rica cea vie, care lucrează şi face adevărate minuni..."(spunea candva Par. Iosif Trifa)(sursa:«Cuvântul Românesc», martie 1988)

Sa stam bine , sa stam cu frica , sa luam aminte!

Slavit sa fie Domnul!