Ce dulce-i pacea Ta, Iisuse
ce-o dai la cei ce Te-au primit,
cu câte mângâieri umpli
truditul suflet chinuit!
Ce-aleasă-i sfânta bucurie
ce-o dai Tu celui întristat,
cu câtă liniștire umpli
truditul suflet zbuciumat!
Ce fericire faci să vină
în duhul cel nefericit,
și ce nădejde-i dai când strigă
pierdutul deznădăjduit!
Cum schimbi vieți din temelie,
cum-nalți pe cei umili și mici,
cum pe disprețuiții lumii
deasupra lumii Tu-i ridici!
Cum dai curaj în locul fricei
cum pui tărie-n slăbănogi,
cum dai cuvânt la gura mută
și umblet pașilor ologi!
Cum pui credință minunată
în cel ce-a fost un crunt ateu.
cum faci din cel ce-a fost un vameș
un slujitor lui Dumnezeu!
Cum crești iubirea Ta cerească
în duhul plin cândva de rău
și-l fericești cu-ncredințarea
că este-un fiu iubit al Tău!
Încredințarea dulce care
mă face astăzi fericit
și recunoscător, Iisuse
să-Ți cânt în veci,
- cât m-ai iubit!
Traian Dorz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu