STARETA IRINA -CEA BINEVOITOARE DIN MANASTIREA HRISOVALANT

Sfanta care a primit mere din Rai.

Sfanta Irina s-a nascut in Capadocia intr-o familie aristrocata .A avut o soră care s-a căsătorit cu Vardas, fratele Împărătesei Teodora.

Împărăteasa Teodora, care conducea imperiul după moartea lui Teofil ca regentă a fiului ei, a restabilit ortodoxia şi a îndepărtat iconoclasmul. La cea de-a douăzecea aniversare a fiului ei, Împărăteasa Teodora a trimis mesageri să găsească o fată potrivită, rafinată, frumoasă şi virtuoasă pentru a-i fi soţie viitorului imparat Mihail. Venind la Irina, ei i-au oferit şi ea a acceptat să se căsătorească cu Mihail, iar ei (cu o parte din membrii familiei) s-au întors la Constantinopol pentru nuntă.

Pe drumul spre Constantinopol ei au trecut Muntele Olimp, iar Irina a cerut să îl vadă pe pustnicul Ioanichie şi să primească binecuvântările lui. Curăţia interioară a pustnicului i-a permis să prevadă sosirea grupului şi, de asemenea, viitorul Irinei, şi a spus: ,,Bine ai venit, Irina, Slujitoarea Domnului. Mergi la Curtea Imperială cu bucurie pentru ca obstea din Hrisovalant are nevoie de tine".

Irina, minunandu-se de darurile pustnicului ,i-a facut metanie şi i-a cerut binecuvântarea. Ioanichie a ridicat-o, a întărit-o cu sfaturi duhovniceşti şi i-a dat binecuvântarea sa, iar Irina, plină de bucurie şi-a continuat călătoria spre Constantinopol. La sosirea ei, a fost primită cu mare ceremonial de rude, patricieni, senatori şi popor.

Dar, nunta nu a fost să fie: Mihail era deja căsătorit. Irina nu s-a supărat, ba chiar a mulţumit lui Dumnezeu; refuzând multe propuneri de căsătorie cu oamenii iluştrii din Bizanţ, ea s-a stabilit la Mănăstirea Hrisovalant.

Irina a fost impresionată de atmosfera din mănăstire şi de modul de viaţă al obştii aşa de mult încât ea şi-a eliberat sclavele, şi-a dăruit bogăţia şi zestrea cuvenită săracilor şi a intrat în comunitate, îmbrăcându-se cu o haină din pânză de sac cu smerenie si supunere ea a slujit obştea de maici cu voioşie şi împlinind cu grijă şi cele mai de jos şi dispreţuite sarcini, niciodată folosind sofisme în vorbire sau indignări aristocratice.

Stareţa de la Hrisovalant a băgat de seamă că Irina se călăuzea după cuvintele Mântuitorului Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic (Ioan 15:5); Tanara calugarita era admirată de toate pentru ascultarea ei, pentru umilinţă, iubire şi entuziasm; obştea ei a ajuns să spună că are sufletul unui sclav eliberat.

În chilia ei citea vieţile sfinţilor, învăţănd de la Sfântul Arsenie cel Mare rugăciunea lungă de toată noaptea. Irina a cerut binecuvântare ca să se încumete la această rugăciune, iar stareţa, cunoscând smerenia Irinei, i-a dat acceptul îaninte de terminarea primului an de noviciat. Irina era capabilă să stea de dimineaţa până noaptea cu mainile ridicate câteodată rămânând zile întregi nemişcată, spre marea uimire a stareţei.

Irina avea să facă acestea timp de trei ani, mâncarea ei era formată din pâine şi apă, ierburi şi legume; hainele şi le schimba de Sfintele Paşti, şi îl spăla doar ca să-l dea săracilor în timpul Postului Pastelui . Ascultarea ei consta în spălarea toaletelor. Orice gând ne la locul lui sau semne ale ispitelor diavolului erau imediat marturisitr stareţei, urmată de reînceperea canonului Irinei.

După acetea, Irina nu mai trebuia decât să-şi facă crucea ca o apărare de nebiruit împotriva diavolului; cu toate acestea, odată, a fost atât de cuprinsă de îndoială încât s-a aruncat la pământ, vărsând lacrimi de rugaciuni în faţa Domnului, a Sfintei Sale Maicii şi a tuturor Sfinţilor şi Arhangheli (cărora le era închinată mănăstirea).

In cele din urma , a ajuns egumena manastirii,inscaunata fiind de Patriarhul Metodie al Constantinopolului ,dupa ce acestuia i s-a vestit prin cereasca instiintare ca Irina cea nevoitoare era bine-placuta inaintea lui Dumnezeu.Cu cat era mai cinstita de oameni pentru intelepciunea,sfintenia vietii si facerile sale de minuni ,cu atat mai mult ea se smerea. Se socotea una cu talharul nepocait incat, la Impartasirea cu Dumnezeiestile Taine, isi ascundea fata pentru a nu i sa vedea lacrimile.

Unul din darurile Irinei era înainte-vederea. Irina a cerut Domnului darul înainte-vederii pentru a cunoaşte încercările surorilor şi astfel să fie în stare să le sfătuiască. Un inger a venit la ea, spunând :,,Bucura-te, slujnică rodnică a lui Dumenzeu, Domnul m-a trimis pentru că mulţi pot fi salvaţi de călăuzirea lor de către tine. Voi rămâne lângă tine şi îţi voi descoperi cele ce se vor intampla ". El a dispărut, dar a rămas cu ea, revelându-i mereu problemele ascunse ale măicuţelor şi ale tuturor care-i căutau sfatul. Irina a fost capabilă să-şi folosească acest har pentru a îndrepta greselile , niciodată pentru a mustra sau umilii. Aducând mulţumire Domnului, indiferent de câţi îi căutau sfatul, ea a crescut în smerenie.

Sora Irinei, soţia prinţului Varda, şi-a trimis eunucul să o vadă pe Irina. Irina a informat-o de o descoperire ce o avusese de curând cum că prinţul avea să moară în curând la dorinţa Împăratului Mihail, iar însăşi împăratul îşi va pierde foarte curând viaţa şi regatul. Chiar dacă această dezvăluire era confidenţială, Prinţul Varda a aflat totul de la soţia sa; cu toate acestea, datorită mândriei şi necredinţei prinţului Varda, el a ignorat această idee. Aşa cum proorocise sfânta, prinţul Varda a fost ucis în luptă, urmat destul de repede de împărat. Irina a continuat să slujească biserica sub domnia lui Vasile Macedoneanul, succesor la tron.

O fată tânără şi frumoasă a venit la mănăstirea Hrisovalant ca sa devina calugarita . Pentru a o face să renunţe, diavolul l-a instigat pe fostul ei logodnic să caute ajutorul unui vrăjitor din Capadocia. Vrăjile acestuia au făcut ca tanara fecioara să-şi piardă minţile şi să ameninţe că se va înneca. Irina ,adunând obştea laolaltă, le-a explicat situaţia şi a randuit o săptămână întreagă de post, 100 de mătănii zilnic, şi rugăciune neîntreruptă pentru aflarea voii lui Dumnezeu. În cea de a treia noapte, Sfântul Vasile i s-a aratat Irinei, sfătuind-o să o ia pe tanara si sa o trimita la Biserica din Vlaherne, unde Maica Domnului o va vindeca. Luând şi două maici în vârstă cu ea, la sosire au adormit în timpul primei nopţi întregi de priveghere datorită obodeli.

Inaintea-vedere a Irinei a continuat în timp ce dormea: o procesiune de pelerini în haine albe şi aurii i-a apărut, strălucind de o lumină ciudată şi nepământeană, împrăştiind flori şi tămâie în drumul lor. Irina i-a întrebat de ce fac aceasta, ca să i se spună că Maica Domnului trebuie să sosească.Maica Domnului a sosit acolo, înconjurată de grupuri de îngeri, atât de strălucitoare încât nimeini nu se putea uita la ea; ea a mers la bolnavă, apoi a venit la Irina care s-a aruncat pe jos cu mare frică. În timp ce era prosternată, Irina a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i Sfântului Sfantului Vasile să o vindece pe tânăra din Cezareea, spunând:,, Fiul Meu şi Dumnezeu ţi-au dat această putere". După Vecernie, Irina a cerut obştii să-şi ridice ochii şi mâinile către cer şi să strige: ,,Doamne, ai milă"; după multe ore şi multe lacrimi, Sfântul Vasile şi Sfantul Anastasia au vindecat-o pe tanara bolnava.

Nicolae era un bărbat tânăr , cu ascultare la via mănăstirii. El s-a îndrăgostit de o măicuţă, astfel încât a început să piardă nopţile ascultând indemnurile demonilor pentru a afla cum îşi poate satisface pofta. Într-o noapte a căzut inconştient ca urmare a acestui fapt. În dimineaţa următoare, Irina a auzit acestea şi a spus:,, Binecuvântat fie Domnul că a lăsat ca noi să fim ispitite de vrajmasul" şi a dispus ca Nicolae să fie dus în Biserica Sfintei Anastasia astfel încât Irina să nu fie considerată responsabilă de vindecarea lui Nicolae. Cu toate acestea, Sfânta Anastasia i s-a arătat Irinei şi i-a spus să nu se lase pe tânjeală şi să-şi vindece slujitorul.

Irina s-a hotărât să-l lege pe Nicolae într-o cămaşă de forţă de unul din stâlpii bisericii. Imediat după Vohodul Mare ,Nicolae a fost atât de cuprins de furie încât şi-a rupt lanţurile, a alergat la Usile Imparatesti şi a început să muşte din trupul preotului, atât de tare încât Irina a trebuit să-şi părăsească strana şi să-i ordone să rămână nemişcat; o poruncă atât de puternică încât încât el s-a liniştit imediat. El a încercat să se dea înapoi, dar nu mai putea să se mişte.

După Sfanta Liturghie, Irina s-a asezat alături de Nicolae şi s-a rugat Domnului pentru vindecarea lui.După ceva timp, ea s-a ridicat şi i-a poruncit demonului să iasa din tanar ,s-a facut un vuiet mare si astfel Nicolae s-a vindecat.

De mari Sarbatori Crestine ,Irina avea obiceiul să privegheze în curtea mănăstirii, aducând mulţumiri pentru fumuseţea neasemuită a creaţiei. În timpul unei astfel de privegheri, una din măicuţe, care nu putea dormi, şi-a părăsit chilia şi a mers în curte. Măicuţa a fost binecuvântată să o vadă pe Irina nemişcată, cufundată în rugăciune şi ridicată la un metru deasupra pamântului, cu doi chiparoşi aplecaţi până la pământ înaintea ei. După ce Irina şi-a încheiat rugăciunea, ea a binecuvântat copacii şi ei s-au îndreptat.Maica care a vazut aceasta a fost cunoscuta de Stareta Irina care i-a poruncit sa nu descopere aceste pana dupa moartea ei .

Alta data ,printr-un corabier din Patmos caruia i s-a aratat ,Sfantul Ioan Teologul i-a daruit trei mere inmiresmate din Rai. Ea a sadit semintele lor in pamant ,si apoi veacuri la rand s-a stiut in intreg Bizantiul de binecuvantarea roadelor acestor pomi;puterile lor tamaduitoare ,ce le ajuta indeosebi pe femeile sterpe sa nasca copii.

Cunoscandu-si din-nainte ceasul plecari ,Irina va trece la cele veşnice în ziua de după prăznuirea Sfântului Pantelimon .

Irina şi-a petrecut toată săptămâna de dinainte pregătindu-se. Şi-a petrecut toate zilele în rugaciune si post , doar bând apă şi mâncând bucăţele din ultimul măr rămas pe care l-a mâncat pentru că şi-a simţit aproape moartea. Imediat ce a mâncat prima bucăţică de măr orice duşmănie a dispărut din mănăstire, iar mănăstirea s-a umplut de aroma mărului. Într-un moment de îndoială Irina a strigat cu multă siguranţă. Obştea a alergat la ea, iar Irina recăpătându-şi calmul, a spus:

"Astăzi, copiii mei, voi pleca din lumea aceasta şi nu mă veţi mai vedea. Pentru că a sosit vremea să trec în viaţa vesnica. De aceia vă aleg ca maică stareta pe Maria, pentru că ştiu că ea a fost deja aleasă de Dumnezeu. Ştiu că vă va conduce urmând Voia Domnului şi o să vă ţină pe calea îngustă astfel încât să ajungeţi cu toti in Rai. Nu iubiti placerile lumii şi tot ce este al ei, pentru Domnul şi Stăpânul a spus: ,,Nu iubiţi lumea sau cele ale lumii". Dacă cineva iubeşte lumea, nu este dragoste pentru Tatăl în el"(Ioan 12:15)

pentru că toate lucrurile trecătoare sunt nefolositoare. Niciodată nu urmaţi calea trupului ci numai Voia Domnului pentru că El este cel care va dat toate lucrurile pe care apoi voi puteţi să i le înapoiaţi în acea zi."

Şi astfel, după ultimele ei indemnuri şi după ce şi-a numit stareţa care o va înlocui la Hrisovalant, ea şi-a ridicat mâinile şi ochii spre Rai şi s-a rugat astfel:

"Domane Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, Bunule Păstor care ne-ai salvat şi hrănit cu Preascump Sângele Tău, pun în Preasfintele Tale Mâini această mică turmă. Ascundea cu umbra aripilor Tale (Psalmul 90), apără-o de ispitele demonilor pentru că a Ta este Împărăţia, Puterea şi Slava şi Ţie îţi mulţumim în vecii vecilor."

După ce a terminat rugăciunea s-a aşezat şi a zâmbit la vederea îngerilor care o întâmpinau, iar faţa ei strălucea. A închis ochii şi a adormit în Domnul.

În timpul privegherii de toată noaptea, erau prezenţi aşa de mulţi oameni – bogaţi şi săraci – încât porţile mănăstirii au putut fi închise doar forţat. În ziua următoare, la înmormântare, mulţimea şi mai mare a fost uimită de frumuseţea Irinei, care avea peste 102 ani. În timpul slujbei şi a înmormântării o mireasmă nemaiintalnita a umplut mănăstirea.Vechea manastire Hrisovalanton a dainuit pana i veacul al XI-lea .Astazi ,din ea se mai gasesc cateva ruine ,in districtul Odirne Kapou din Istambulul modern. O, Manastire noua a fost intemeiata in 1930 ,in nordul Eviei in apropierea satului Ilia , inchinata tot Sfintilor Arhangheli , prin mijlocirea Sfintei Irina care a fost zarita de multi atunci cand se sapau temeliile manastiri.Pe pamanturile manastirii se afla un mar ,despre care maicile de acolo spun ca a crescut dintr-un alt pom,rodit din semintele unuia dintre poamele ceresti daruite Sfintei. Desi moastele Sfintei nu se mai pastreaza ,la manastire se gaseste o Icoana facatoare de minuni a Sfintei Irina ,zugravita in Sfantul Munte la inceputul veacului XX .

Praznuire Sfintei Irina Hrisovalantu se savarseste la 28 iulie,cu ale ei sfinte rugaciune Doamne ,miluieste-ne si ne mantuieste pe noi .Amin.