DIN COMORILE OASTEI DOMNULUI

duminică, 28 august 2011

DIN COMORILE OASTEI DOMNULUI

Doamne, ce dator pot fi

Doamne, ce dator pot fi
harului Tău mare,
mii de vieţi dac-aş trăi
şi-aş tot vrea să pot plăti,

Doamne, ştiu că nu voi fi
niciodată-n stare!

Doamne, că mi-ai dat şi dat
aur ca din soare,
nu-i ca mine de bogat,
Doamne, nici un împărat,
dar de cât mi-ai dat şi dat
ce-Ţi voi da eu oare?

Doamne, n-am un nalt cuvânt,
nici alt dar mai mare,
doar o lacrimă şi-un cânt,
şi-acel tainic simţământ
pentru care nu-i cuvânt,
inima mea are.

Doamne, ia-mi-le-ascultând
dulcile-mi suspine
şi le-aşază lăcrimând
lângă dulcele Tău gând
care-Ţi arde aşteptând
numai după mine!

Traian Dorz ( Cântarea biruinţei)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

CUVINTE DE AUR

,,Nu e destul că cineva cunoaşte Biserica, ci trebuie să se şi întărească cu darurile pe care le administrează ea. [... ] Biserica este – şi trebuie să fie – o Biserică vie, o Biserică învăţătoare şi luptătoare contra răutăţilor şi păcatelor“(Pr.Iosif Trifa) ,,Ca să fii vrednic şi preţuit, nu numai înaintea lui Dumnezeu, ci şi înaintea oamenilor – fii statornic! Mergi drept. Ţine-te de mijlocul sănătos al urmelor sfinte, pe drumul sfânt, cu o trăire sfântă. Nu te mai abate niciodată în nici o altă parte. După nici o altă învăţătură. După nici un alt chemător. Spre nici o altă cale. Rămâi cu Dumnezeu în starea în care ai fost când ai fost chemat. Mergi pe urmele Lui până la sfârşit. Şi vei găsi la Dumnezeu cununa care ţi s-a făgăduit (1 Cor. 7, 24; 2 Tim. 4, 8)."(Fr.Traian Dorz) ,,Cel care e cu adevărat credincios, nu trădează şi nu dezertează de la credinţa şi hotărârea sa de la început. Chiar dacă pentru „da” al său ar avea să sufere, el primeşte cu drag totul; el ştie că cel neprihănit trăieşte prin credinţă, iar dacă dă înapoi – ştie ce zice Domnul, “că sufletul Meu nu găseşte plăcere în el” (Evrei 10,38 )."(Fr.Ioan Marini) ,,Dacă suntem lumină, să luminăm! Dacă suntem sare, să oprim stricăciunea şi să dăm gust vieţii spirituale a Neamului nostru şi a Bisericii noastre, prin felul nostru, prin legământul nostru făcut cu Dumnezeu, despre care vorbeşte Părintele Iosif astfel: „Acest legământ e puterea Oastei şi a ostaşilor. Ostaşul Domnului trebuie să fie un recabit, un nazireu care îşi ţine cu sfinţenie legământul contra păcatelor. Oastea a trecut şi trece prin multe încercări şi frământări. Şi poate până la sfârşit va avea parte de ele. Pentru că drumul biruinţei, drumul mântuirii a fost, este şi va fi, întotdeauna, drumul Crucii. Ori Oastea recabiţilor, Oastea nazireilor va rămâne până la sfârşit, prin oricâte încercări va fi să treacă."(Fr.Moise Velescu)

«Oastea Domnului» -Romanaţi-Olt (Faramituri de la masa ascultarii)

duminică, 28 august 2011