Mor si averile pe lume.....
Mor şi averile pe lume
cum mor sărmanii lor stăpâni
numai osânda lor, sau plata
nu mor ca ieri, nici azi, nici mâni.
Mor şi iubirile şi ura,
numai acei ce le-au purtat
nu mor — ci-n viaţa ceialaltă
culeg în veci ce-au semănat.
Mor chiar şi pietrele, de vreme
sau de izbiri, cum moare tot
nimic nu poate-nvinge moartea
doar faptele credinţei pot.
Mor toate-aici, căci roabe morţii
sunt toate câte s-au născut
căci moartea-i uşa care duce
spre-un Dincolo necunoscut.
Mor bucuriile ispitei
mor laudele lumii, mor
Stăpânii, Vecii şi Tiranii
— căci moartea-i plata tuturor.
spre-un loc de moarte-ntunecat...
— numai Hristos ’viiază veşnic
pe-aceia care L-au urmat.
Traian Dorz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu