,,Fiul Meu, vrei să apuci calea mântuirii? Trebuie să intri mai întâi prin „poarta cea strâmtă“ şi apoi trebuie să apuci „drumul cel îngust“, drumul cel greu, drumul cel plin de cruci, de necazuri de încercări şi lupte!Pe drumul cel îngust ce duce la cer, trebuie neapărat să-ţi duci şi tu crucea ta. Acesta este drumul despre care am zis Eu: „Cel ce vrea să vie după Mine să-şi ia crucea sa în fiecare zi şi să vie după Mine“ (Luca 9, 23). Eu am deschis drumul acesta. Şi Eu îi chem pe drumul acesta pe toţi cei ce vor să călătorească spre cer. Nimeni nu poate ajunge în cer decât păşind, după Mine, pe drumul acesta, pe drumul crucii.Uită-te bine spre cer. Şi vei vedea că toţi câţi au ajuns acolo, crucea ca jug au purtat în lumea aceasta. Toţi câţi se bucură azi şi stau în jurul Meu pe scaunul Meu de domnie (Apoc. 3, 21) au purtat în această lume câte o cruce grea. Fiecare cu crucea lui. Fiecare cu suferinţa şi biruinţa lui.
Fiul meu, întreagă viaţa Mea, începând de la naştere şi până la moartea de pe cruce, a fost o cruce grea şi o suferinţă nesfârşită. Şi tu, dragul Meu, umbli după tihnă şi odihnă? Crezi tu oare că vei putea scăpa de ceea ce n-a scăpat nici un suflet care s-a mântuit?
O, dragul Meu, nu este mântuire fără cruce şi suferinţă… Eu însumi am purtat în această lume o cruce grea. Şi după Mine a păşit şiragul cel nesfârşit al sfinţilor şi al tuturor celor care, în viaţă, crucea şi-au purtat şi, prin suferinţă şi luptă, au ajuns să stea cu Mine în cer. Iar tu, fiul Meu, crezi că poţi dobândi cerul fără cruce? Crezi că poţi ajunge în cer pe o altă cale mai uşoară? O, nu te mai ocupa, iubitul meu, cu acest gând… Calea spre cer e numai una singură: calea cea strâmtă, calea crucii. Apucă şi tu, fiul Meu, apucă îndată calea aceasta, gândindu-te neîncetet la cuvintele Mele: „Cel ce vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa în fiecare zi şi să vie după Mine“.
Fiul Meu! Toţi oamenii au câte o cruce. Nu este casă în care să nu afli câte un fel de „cruce“. Du-te în casa bogatului şi vei afla acolo „cruci“ cu mult mai mari şi mai grele decât în bordeiul săracului. Numai că cei mai mulţi poartă aceste „cruci“ fără nici un folos de mântuire sufletească. Pentru cei mai mulţi, crucea încercărilor şi necazurilor este un fel de „nenorocire“, un fel de „soartă crudă“, un fel de „făcătură“, un fel de „blestem“. Cei mai mulţi îşi târăsc crucea ca pe un blestem, ca pe o soartă crudă de care nu pot scăpa. Iar neputând scăpa de ea, o târăsc după ei. O poartă de silă şi, dacă ar putea, ar zvârli-o cât colo. O astfel de „cruce“ n-are nimic cu mântuirea sufletului. Cei ce o poartă o poartă în zadar.„Crucea“ aceasta este şi un fel de ruşine. Purtătorii ei se ruşinează de ea. Umblă să-şi acopere faţa, să nu-i vadă lumea. Să nu afle lumea „nenorocirea“ şi „pacostea“ ce-a dat peste ei. Să nu afle lumea de „crucea“ din casa lor.Deci, iubitul Meu, nu-ţi târî crucea ca pe un necaz de care nu poţi scăpa. Ci, sus cu ea, pe umeri! Numai o cruce purtată pe umeri poate fi o cruce mântuitoare.
Şi nu te ruşina de crucea ta! Ci, dimpotrivă, te laudă cu ea şi te bucură de ea. Şi spune tuturor pe tot locul că tocmai crucea din casa ta şi din viaţa ta te-a ajutat să afli Crucea şi Jertfa Golgotei Mele.
Poarta-ti crucea in fiecare zi !
Ce te-ai apucat să faci, fiul Meu? Ţi se pare crucea prea grea şi ai pus-o jos?Ţi se pare calea prea lungă şi vrei să faci un popas? Vrei să scapi de purtarea crucii măcar pe o bucată de timp? Dar, o, iubitul Meu, zadarnică îţi este şi încercarea aceasta. Adu-ţi aminte că Eu am spus în Evanghelie lămurit că „oricine vrea să vină după Mine trebuie să-şi ia crucea în fiecare zi (Luca 9, 23). Purtarea crucii este un lucru de fiecare zi, de fiecare clipă. Deodată cu răsăritul soarelui, în fiecare zi, în fiecare dimineaţă, Eu îţi pregătesc, iubitul Meu, crucea pe care trebuie s-o porţi în acea zi.
Tu, iubitul Meu, nu ai dreptul să-ţi dai crucea jos de pe umeri. Eu ţi-am pus-o pe umeri şi numai Eu am dreptul să ţi-o iau jos, atunci când înţelepciunea Mea află de bine. Nu merge după Mine acela care din când în când vrea să-şi pună crucea la o parte; vrea să poposească cu ea şi vrea să mai meargă şi fără ea. Nu merge după Mine acela care crede că-şi poate uita de cruce şi de greutatea ei, folosind fel de fel de amăgiri lumeşti.
Fiul Meu, uită-te în lume şi-i vei vedea pe unii oameni care caută să-şi uite de cruce, mergând pe la cârciumi şi desfătări lumeşti. Pe unii ca aceştia îi auzi spunând că vreau „să-şi uite de necaz“. Pe la uşile cârciumilor, ale cinematografelor, ale petrecerilor şi desfătărilor, stau grămezi de cruci. Sunt crucile celor care se duc cu ele acolo „să-şi uite de necaz“.
Crucea ne este punte de trecere la Dumnezeu
Fiul Meu! Multe ţi-am spus despre cruce. Multe vei fi auzit şi tu despre cruce. Şi multe vei fi citit. Dar taina crucii o vei înţelege deplin numai în clipa când vei trece de pe pământ la cer.Ajuns la hotarul veşniciei, vei vedea între Mine şi tine, între moarte şi viaţă o prăpastie de foc; o prăpastie îngustă, dar destul pentru a te înghiţi în focul ei… destulă, pentru a nu putea sări peste ea.Şi atunci, în clipa aceea de spaimă, vedea-vei cum deodată crucea Mea se pleacă şi-ţi face punte de trecere la Mine. Crucea Mea va fi puntea ta peste prăpastia morţii; va fi scăparea ta, va fi trecerea ta la Mine, în bucuriile cerului Meu. Şi atunci, simţi-vei că crucea ta s-a topit. Din ea a mai rămas numai un semn, o dovadă că ţi-ai purtat-o cu răbdare şi cu folos de mântuire.
Fiul Meu! Uită-te bine la cruce. Ea seamănă întrucâtva şi cu o cheie. Crucea Mea este cheia care a descuiat cerul şi care descuie cerul şi raiul oricărui suflet care caută şi doreşte mântuirea. Eu am coborât această cheie pe pământ şi am lăsat-o ca pe un dar de mântuire tuturor celor care caută mântuirea. Deci, fiul Meu, prin cruce, la mântuire!"
Preot Iosif Trifa (din cartea ,,Ia-ti Crucea ta",editura Oastea Domnului-Sibiu -http://www.carteadeaur.ro/-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu