,,Cel mai simplu este să nu bravezi. Să nu faci ca Petru: „dacă toţi Te vor părăsi, eu nu“. Prima dată a sporit numărul creştinilor în Antiohia Mare, atunci s-au numit „cristiani“. Pe urmă, în Miazănoapte, când Imperiul Roman de Răsărit a avut în Miazănoapte conducerea. În Apus nu propovăduirea a sporit numărul creştinilor, cât exemplul martirilor. Fiindcă în martiri a fost sămânţa creştinismului. În Sud, pentru că Imperiul Roman cucerise demult Sudul, nu-i mai interesa ce se întâmplă acolo. Şi atunci creştinii s-au înmulţit fără prigoană. Dar ei şi-au spus: “noi n-avem nici un mucenic“, au bravat, s-au dus singuri la Roma să declare că-s creştini, iar Biserica din Răsărit, care conducea atunci toată creştinătatea, nu numai că nu i-a recunoscut ca martiri, dar i-a excomunicat pentru bravadă. S-au dus la sinucidere. Nu i-a prigonit nimeni! Deci nu bravăm la rugăciune, dar nici nu ne lepădăm de rugăciune. Şi n-avem voie să spunem ca Petru: „dacă toţi Te vor părăsi, eu nu“, ci „Doamne, ajută-mă, învaţă-mă, înţelepţeşte-mă, luminează-mă, întăreşte-mă, să nu Te părăsesc!“.,,Să ne rugăm pentru toţi. Cine vrea să se mântuiască numai el, nu se mântuieşte. Numai cine se roagă pentru toţi se mântuieşte. Să vă spun o întâmplare hazlie de la Aiud. Odată ne-a adunat pe mai mulţi într-o cameră mare, cu paturi de fier, suprapuse. Şi eram doi cu acelaşi nume: Popescu Victor, doi cu acelaşi nume. Şi unul se roagă aşa într-o seară: „Doamne, Tu poţi să faci ce voieşti. Eliberează-mă de la Aiud, să merg acasă, să am şi eu un salar, să-mi văd de muncă şi de treburile mele. Dar Doamne, îţi atrag atenţia, eu sunt ăla care dorm jos, nu în patul de fier de sus…“. E hazlie, dar e foarte de plâns: un creştin care habar n-are că Dumnezeu e atotştiutor. Evreii au spus lui Pilat: „noi n-avem voie să omorâm pe nimeni. Dar tu trebuie să-L omori, că dacă nu-L omori tu, te spunem Împăratului că eşti prieten cu Împăratul Iudeilor şi te omoară Roma, dacă nu-L omori tu pe Iisus“. Deci nu omori om, dar te silim să-L omori. O fi logică a unui om sănătos?! Spune: dacă tu nu omori, dar pui pe altul să omoare, ai aceeaşi osândă. Aşa-i şi la rugăciune. Să te rogi pentru toţi, dacă ei nu se roagă, roagă-te tu pentru ei şi vor avea şi ei dar de la Dumnezeu. Roagă-te pentru toţi. Deci, , cum ne-a învăţat Mântuitorul la cererea apostolilor: „învaţă-ne să ne rugăm“, Tatăl Nostru e pentru toţi. E mult mai completă Tatăl Nostru decât rugăciunea inimii."(sursa: www/lumeacredintei .com)
,,Nadejdea noastra ,- numai si numai in Bunul Dumnezeu!"(-un cuvant Testament al Parintelui Adrian)
“Acuma la noi în ţară a intrat o stare de criză, de deznădejde pentru că nici un teolog, nici un călugăr nu ia o atitudine fermă împotriva apostaziei generalizate […] şi nici unul nu are curajul să repete ce ne-a învăţat Mântuitorul şi sfinţii Apostoli. Unii caută să-şi salveze viaţa şi viitorul retrăgându-se undeva la munte, aşa cum m-am retras eu, ceea ce nu este o soluţie creştină. Eu spun cumva în glumă sau mai mult decât în glumă, în bătaie de joc, cel ce vrea să se salveze singur, face ca baronul von Münchausen, luându-se singur de chică. Scriptura pe de altă parte ne spune clar: nu vă puneţi nădejdea nici în oameni, nici în căpeteniile năimite.
Starea de frică, de deznădejde şi mai ales de dezbinare este de acum generalizată şi duce la lipsă de ascultare. Nu mai găseşti ca înainte, ca fiecare să asculte de căpetenia supremă, de ierarhul său. Herodot şi toţi istoricii antici ne spun care era specificul geţilor: ascultau de regi. Nimeni în lume n-ar fi ascultat [de porunca n.n.] să desfiinţeze viile, cum au ascultat geţii de regele lor Burebista. Dar mai avem o caracteristică moştenită de la geţi, care lor le-a fost nefastă, aceea că suntem dezbinaţi, aşa cum erau şi ei. Spunea Herodot că dacă geţii ar fi fost uniţi, nici Alexandru Macedon, nici romanii, nici perşii, nimeni nu i-ar fi biruit.
Acum a apărut una dintre cele mai mari erezii, lumea este dezorientată, crede mai degrabă în semne decât în Biserică, mai mult în semne care falsifică adevărul, decât în adevărul dat de Mântuitorul. Acum sunt chemători de spirite, de duhuri, lumea a început să creadă că sunt icoane care lăcrimează, icoane care scot mir [nu ca nu ar fi multe astfel de minuni adevarate, dar nu toate cele despre care vorbeste lumea sunt astfel si nu este de incurajat cautarea febrila a unor asemenea semne si minuni, n.n.], la înmormântarea unor clerici au văzut semne în soare, or toate astea nu sunt de la bunul Dumnezeu.
Un credincios n-are nevoie de semne. Singura nădejde trebuie să o avem numai şi numai în bunul Dumnezeu. Deci să nu ne facem noi planuri despre cum să ne scăpam. Dumnezeu are grijă de toţi cei care cred în El şi care nădăjduiesc în El şi care-L cheamă“.
(fragment din: “În chilia unui mare duhovnic român: părintele Adrian Făgeţeanu”- un interviu realizat în mai 2004 de revista “Cuvântul Românesc” via :,,Pelerin Ortodox")
Parintele Adrian Fageteanu a trecut la Domnul ieri 27 septembrie 2011 .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu