Cuvant de folos!
“Foarte mulţi oameni se întreabă de ce este necesar să postim pentru Naşterea Domnului, pentru că acest eveniment este o sărbătoare a bucuriei. Sfinţii Părinţi au rânduit acest lucru. Ca la o masă care are nevoie de patru picioare pentru a fi stabilă, aşa şi anul are patru posturi: Postul Paştilor, Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului şi Postul Crăciunului. Toate, pentru a-l întări pe creştin în lucrarea mântuitoare.
Din păcate, foarte mulţi oameni aşteaptă să înceapă postul gândind mai degrabă la un regim de slăbire. Este adevărat, postul este bun şi din acest punct de vedere. Dar, în primul rând, trebuie să ne gândim la curăţirea sufletului, pe care o vom dobândi doar printr-o asceză şi printr-o înfrânare a trupului, pe care le primim în post. Pentru că postul presupune o înlăturare, pentru o perioadă, a mâncărurilor grele, cum ar fi carnea, lactatele, ouăle, care obosesc trupul. Iar obosirea trupului duce la obosirea sufletului pentru rugăciune, pentru lucrarea mântuitoare.
Acest post este deopotrivă unul al bucuriei, pentru că la finalul lui întâmpinăm Naşterea Domnului şi o preînchipuire a Legii Vechi, în care toţi proorocii s-au rugat şi s-au pregătit pentru venirea lui Mesia.În post, cine pune înainte de toate împărăţia lui Dumnezeu va primi cele materiale şi sufleteşti de care are nevoie. În această perioadă, bineînţeles, trebuie să devenim mai buni cu cei din jurul nostru, să încercăm să facem milostenii mai multe. Mai ales în preajma acestei sărbători când Însuşi Mântuitorul a primit daruri de la magi. La fel şi noi, în amintirea acestui adevăr, trebuie să ne gândim la fraţii noştri care se află în suferinţe materiale sau sufleteşti şi să le dăm din puţinul nostru, pentru că numai atunci vom putea primi roadele binecuvântate ale postului. Milostenia, împletită cu rugăciunea şi cu participarea la sfintele slujbe, este esenţa postului, mult mai importantă decât mâncarea în sine. Trebuie să avem fapte vrednice de mântuirea noastră.Postul Crăciunului are, evident, istoria lui. Primele date pe care le avem despre Postul Crăciunului provin de la Fericitul Augustin, din secolele IV-V, şi de la episcopul Leon cel Mare al Romei, cel care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit de el “Postul din luna a zecea”. Ca datare corectă a acestui post şi ca uniformizare a respectării lui avem informaţii de la Sinodul local din Constantinopol, care s-a ţinut în 1166, sub patriarhul Luca Crysoverghi. Atunci s-a hotărât ca acest post să fie ţinut 40 de zile, pentru că unii ţineau şase zile, alţii, peste 40 de zile, unii mai aspru, alţii mai puţin aspru".
Ieromonah Ioan Meiu (sursa:www.ziarullumina.ro)
Rugaciune la inceputul Postului
,,Doamne Cel Veșnic și Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viață, Care ai revărsat peste mine harul Botezului și pecetea Duhului Sfânt, Care ai sădit în mine dorința de a Te căuta pe Tine Singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.
N-am viață, nici lumină, nici bucurie, nici înțelepciune, nici tărie fără numai în Tine, Dumnezeule.
Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine.
Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: ”Tot ce veți cere în rugăciune cu credință veți primi” și ”orice veți cere în numele Meu voi face vouă”.
De aceea îndrăznind Te chem: păzește-mă de orice prihană a trupului și a duhului.
Învață-mă să mă rog cum se cuvine.
Binecuvintează această zi pe care ai dat-o slugii Tale nevrednice.
Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc și să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândețe, pace, curaj și înțelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezența Ta.
Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale, și dă-mi să umblu în fața Ta fără păcat.
Tu Doamne, Tu știi cele de care am nevoie. Cunoști orbirea și neștiința mea, cunoști neputința și stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea și întristarea mea nu-Ți sunt ascunse Ție. De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea și prin Duhul Tău cel Sfânt învață-mă calea pe care să merg; iar atunci când voința mea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruța Doamne, ci silește-mă să mă întorc la Tine.
Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă țin cu tărie de ceea ce este bine.
Păzește-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice porniri care nu găsesc buna plăcere înaintea Ta și-l rănesc pe semenul meu.
Învață-mă ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc.
Dacă e voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei.
Așează-mă în calea poruncilor Tale și până la ultima mea suflare să nu mă lași să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, ca poruncile Tale să fie singura lege a ființei mele pe acest pământ în veci.
Doamne, rogu-Te, ai milă de mine.
Păzește-mă în întristarea și nenorocirea mea și nu ascunde calea mântuirii de la mine.
În nebunia mea Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe și mari. Dar îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticăloșia și josnicia mea. Miluiește-mă!
Nu mă lepăda de la fața Ta din pricina nevredniciei mele. Ci sporește în mine conștiința acestei nevrednicii și dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc pe Tine așa cum ai poruncit:
din toată inima mea și din tot sufletul meu și din tot cugetul meu și cu toată tăria mea: din toată ființa mea.
Dă, Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt,învață-mă dreapta judecată și cunoștință.
Dă-mi să cunosc adevărul Tău Cel Sfânt, învață-mă dreapta judecată și cunoștința.
Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt.
Ține-mă în viață în această lume ca să-ți pot aduce pocăință după vrednicie.
Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici când mintea mea e oarbă încă.
Când Îți va bineplăcea să pui capăt vieții mele, dă-mi de veste dinainte, ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta.
Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoșător și dă-mi bucuria mântuirii Tale.
Curățește-mă de toate gândurile tainice, de toată răutatea ascunsă întru mine; și dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată.
Doamne în mare mila Ta și necuprinsa Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea!”
Amin
Parintele Sofronie de la Essex (sursa:AICI)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu