luni, 4 februarie 2013

LASATI-MA...........!!!

S-alerg voios......,ca-n ascultarea Lui Hristos,se cere mers in graba.

În orice situaţie şi condiţie, chiar dacă ne-ar merge bine viaţa sau nu, chiar daca avem sau nu avem nimic, totuşi să avem credinta si nadejde mare in cuvântul lui Dumnezeu. Să nu renunţaţi la alergarea credinţei. Viaţa credinţei noastre impune o luptă fără întrerupere. Viaţa de credinţă a creştinilor se aseamănă cu o alergare. Alergarea credinţei noastre nu este de cativa km sau cativa ani de zile, ci până la sfârşitul vieţii. Noi suntem nişte alergători care ne îndreptăm spre Poarta Cerului .Nimic din ale lumii nu trebuie sa ne atraga inapoi din alergarea noastra pentru ca toate necazurile nu sunt altceva decât roade ale îndepărtării noastre de Dumnezeu, ale încrederii pe care ne-am pus-o în confortul şi plăcerile trupeşti ale lumii acesteia.Şansa noastră nu poate fi alta decât să ne întoarcem cu toată inima la Hristos. Trebuie multă răbdare în necazuri şi pocăinţă înainte de a nădăjdui ceva mai bun. Iar dacă vom alege această cale, neîntârziat vom primi răspuns de la Dumnezeu, Care aşteaptă să-I dăm inimile pentru ca El să ni le umple cu bucuria harului Duhului Său celui Sfânt.
 Sa spunem lumii sa ne lase in pace ,noi avem alt drum ,drumul Lui Hristos .Sa fugim pe acest drum cu nadejde ca la finalul lui ne asteapta Hristos sa ne puna pe fruntile obosite Cununa Cea Vesnica.


( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la RadioOastea Domnului din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )
Lăsaţi-mă s-alerg voios
grăbit spun cui mă-ntreabă
că-n ascultarea Lui Hristos
se cere mers cu grabă.
 
Nu-mpovăraţi umblarea mea
cu tot ce rugineşte
nici cu ce furii pot lua
sau molia-nvecheşte.
 
Nu chinuiţi a mele zări
cu şoaptele lăsate
lăsaţi-mi slobode cărări
virtuţilor curate.
 
Dispreţuiesc tot ce-i deşert,
arunc tot ce mă ţine,
nădăjduiesc şi uit şi iert
şi înţeleg pe-orişicine.
 
Las bătrâneţea-ntârziind
să-şi tragă neputinţa
şi-alerg spre unde strălucind
m-aşteaptă umilinţa.
 
Las tot ce-i căldicel şi las
umblarea cea uşoară,
căci ziua ce mi-a mai rămas
s-apropie de seară.
 
Grăbit lucrez cât pot voios
grăbit spun cui mă-ntreabă:
“Grăbit alerg, — după Hristos
se cere mers cu grabă.” 
Traian Dorz

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu