Stai pe loc si fa-ti socoteala.....!
“Dar, va zice cineva, dacă păcătuiesc, pentru mine păcătuiesc.
Păcatul meu, numai pe mine mă priveşte! Cu neputinţă! Căci tot aşa ar
putea zice şi miasma: „Sunt otrăvitoare numai pentru mine!“ La fel ar
zice şi holera: „Suflarea mea dătătoare de moarte, e numai pentru mine!“
Dar nu este aşa!
Cel ce păcătuieşte este un agent al iadului. Necurăţia ta se răspândeşte ca şi mirosul unei mlaştini; ca şi un lepros, tu laşi peste tot urmele necurăţiei ori de ce te atingi. Chiar şi aerul care te împresoară e plin de aburii otrăvitori pe care păcatul tău îi produce.
Păcatul tău atinge şi pe aproapele tău. El este o sămânţă a stricăciunii. Alţii învaţă de la tine ce văd că faci tu. Unii vor fi la fel cu tine, alţii te vor întrece; chiar dacă au învăţat de la tine numai alfabetul, vor învăţa să citească în cartea iadului, mai bine decât tine. Pilda noastră va înrâuri nu numai pe copiii voştri, ci şi pe toţi cei ce vor veni în legătură cu voi. Păcatul este cea mai bună unealtă pentru împărăţia satanei… Şi oare acesta este un lucru mic înaintea lui Dumnezeu?
De aceea stai pe loc şi fă-ţi socoteala. Întreabă-te care e scopul creaţiei tale; ce fel de viaţă ai trăit până acum; cât timp ai pierdut; câtă iubire ai călcat în picioare şi câtă mânie dumnezeiască ţi-ai adunat. Trage-te la răs-pundere, – cum ai întrebuinţat darurile? Cât de necredincios ai fost cu cele încredinţate ţie? Ce fel de pregătire ai făcut pentru ceasul morţii şi cum te-ai pregătit pentru ziua cea mare a socotelilor?
Trebuie să fim pătrunşi de adevărul că Dumnezeu Care este drept, trebuie să urască păcatul. „Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-i placă răul“ (Ps. 5). El nu adăposteşte pe cel rău. Nici pe pământ şi cu atât mai puţin în cer, nimic rău nu va fi răbdat în locuinţa lui Dumnezeu. Cât de proşti am fi noi, dacă am încerca să adăpostim doi oaspeţi, care sunt atât de înverşunaţi unul faţă de celălalt, ca Hristos şi Belial. Putem fi siguri că Hristos nu va locui în odaia inimii noastre, dacă găzduim pe diavolul în- tr-ascuns, în pivniţa gândurilor noastre.
Regii pământului obişnuiau înainte vreme să aibă în suita lor şi câţiva proşti care făceau nebunii, numiţi bufoni; însă Atotînţeleptul Dumnezeu nu vrea să aibă în palatul Său asemenea nebuni.
O, voi toţi cei cufundaţi în păcat! Trezi- ţi-vă, treziţi-vă! Treziţi-vă astăzi la glasul duios şi blând al harului, la glasul care vă cheamă astăzi: Veniţi şi luaţi iertare, căci dacă nu vreţi, va trebui să auziţi glasul îngrozitor al trâmbiţei care vă va aduce vestea cea mai grozavă şi mai neplăcută dintre toate veştile care se vor fi auzit vreodată: „Duceţi-vă, blestemaţilor!“. “
Câţi nu păţesc ca acel îmblânzitor de şerpi dintr-un circ, care crescuse încă de mic şi îmblânzise un mare şarpe, cu care da reprezentaţii înaintea publicului.
De vreo 25 de ani se înfăţişa mereu înaintea celor ce veneau la circ.
Sub privirea lui, şarpele îl asculta în cele mai mici lucruri.
Cel din urmă lucru pe care-l făcea acest şarpe era că, la un semn al stăpânului său, se încolăcea în jurul trupului, până deasupra capului.
După ce oamenii izbucneau în aplauze înflăcărate, şarpele se desprindea încet de pe el.
Într-o seară se auzi un pocnet, urmat de un ţipăt pătrunzător; şarpele îşi strânse stăpânul aşa de tare, încât l-a omorât.
Timp de 25 ani, stăpânul se jucase cu el; acum şarpele îi răpuse viaţa. Ani de-a rândul şarpele păruse nevătămător pentru stăpânul său, dar deodată şi-a luat îngăduinţa să lupte cu adevărat cu stăpânul său şi l-a biruit de tot.
Aşa se întâmplă şi cu păcatul.
Te joci cu el ani de zile, poate chiar toată viaţa, şi tocmai când zici că te-ai obişnuit cu el şi că nu mai e nici o primejdie pentru tine, tocmai atunci îţi aduce moartea.
Nu cumva, cititorule, te afli şi tu în ceata aceasta a celor păcătoşi?
O, suflete dragă, ce har mare ţi-a făcut Dumnezeu, că te-a suferit atât de mult!
Va veni timpul când răbdarea Lui se va sfârşi.
El va zice atunci: Destul! Eu vreau s-o sfârşesc cu vrăjmaşii mei şi să mă scap de ei.
Ce uşor îi va fi Lui să vă arunce deoparte şi să vă dea pieirii veşnice.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu