- A fost convins că preotul trebuie să fie aproape de mirean pentru
a-l susţine în urcuşul duhovnicesc comun, TURMĂ ŞI PĂSTOR, în caz
contrar misiunea sa se îndeplineşte defectuos şi cu caracter de
provizorat.- „Puneţi Biblia în mâna poporului!!!” – un îndemn promovat şi susţinut de Părintele Iosif; era convins că slujitorii sfintelor altare trebuie să facă acest lucru pentru a scoate oamenii din bezna neştiinţei şi a ignoranţei. INTERPRETAREA BIBLIEI – ATENŢIONA ÎNSĂ PĂRINTELE – APARŢINE BISERICII PRIN SFINŢII PĂRINŢI. ( A SE CITI Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului p. 246)
- Din scrisoarea trimisă de Părintele Iosif TRIFA profesorului univ. Ioan LUPAŞ:
„…De zece ani port lângă numele meu cuvântul “preot” şi cu fiori mă gândesc la dimineaţa aceea în care numele meu ar apărea fără acest cuvânt, să şterg cuvântul “preot” de lângă numele meu şi să scriu altul în locu-i, hotărât e o soluţie fericită pentru un trai tihnit, dar nu pentru suflet, căci pentru mine cuvântul “preot” înseamnă un har, un dar, o mărire a răspunderii, şi nu o sarcină care se poate lăsa şi schimba oricând. (…) Eu, dragă, vreau să rămân cu această numire sfântă de “preot” şi nu este suferinţă şi nici mizerie, nici durere, putere sau amăgire în această lume care m-ar putea despărţi de ea”. (Biserica şi şcoala, nr. 37 din 26 sept. 1920)
Spiritul de jertfă al Părintelui
- Părintele ne-a reamintit, prin exemplul personal, că iubirea înseamnă jertfă continuă; atât cât jertfeşti atât şi iubeşti (Traian Dorz).
- Astăzi nu mai suntem capabili de jertfă pentru că egoismul este boala societăţii moderne sau post-moderne.
- Cele 7 operaţii din trupul său firav, ultima dintre ele rămânând deschisă, provocându-i mari dureri.
- De pe patul spitalului (Sibiu, Geoagiu, Davos -Elveţia) scria, îndemna, sfătuia şi se ruga până la epuizare.
„Ani de zile m-am luptat cu greutăţi, cu mizerii şi cu jertfe pe care singur Domnul de sus le cunoaşte…. Cu pieptul zdrobit scriu mereu, de pe pat cărţi şi foi pentru a putea alimenta fronturile şi tipografia”. (Ostaşul Domnului, 1935, p. 7)
Mărturisirea Părintelui după trecerea a 7 ani de la înfiinţarea „Oastei Domnului”
„Urmează anii în care mi-am măcinat pieptul şi sănătatea, anii în care am creat “Lumina Satelor” şi “Oastea Domnului”. Sunt anii în care băiatul meu mă lăsa întotdeauna seara la masa de scris şi dimineaţa mă afla tot acolo. Sunt cei 7 ani de jertfă pentru lucrul Domnului. Sunt cei 7 ani în care un om plăpând se topea ca o lumină, în râvna şi dragostea lui de a aprinde în popor lumina vieţii şi a aduce suflete pierdute la picioarele Crucii. În aceşti 7 ani am scris o mare parte din tâlcuirile şi cărţile mele”.
Stau gata să plec pe drumul acestei cruci. Vă rog, iubiţii mei, să mă însoţiţi cu rugăciunile voastre în acest drum. Vă rog să vă rugaţi pentru mine, ca Domnul să mă întărească. Şi dacă va fi să cad pe drumul crucii, eu vă rog, iubiţii mei, să nu mă uitaţi. Să nu mă uitaţi căci v-am iubit şi vă voi aştepta pe toţi în Ierusalimul cel ceresc, unde Domnul ne va mângâia pentru toate câte am suferit şi ne va trece în odihna şi bucuria Lui cea veşnică.
Vă salut cu cuvintele apostolului Pavel: “De aceea, preaiubiţii şi doriţii mei fraţi, rămâneţi tari în Domnul” (Filipeni 4,1). Acum se dă examenul cel mare al Oastei şi al ostaşilor. Cu ochii ţintă la Isus Căpetenia şi desăvârşirea credinţei noastre (Evrei 12,2).
Cu El vom birui!
Preotul IOSIF TRIFA, Sibiu
Document publicat în revista “Ostaşul Domnului” nr. 3-4 din 1-15 februarie 1935, redactor pr. Vasile I. Ouatu, Bucureşti
Predica cu fapta a Părintelui Iosif Trifa
„Toţi săracii ştiu şi mărturisesc cum casa mea a fost şi este totdeauna deschisă pentru ajutorul şi lipsurile lor. Calul, carul şi boii mei de câte ori i-au cerut săracii, i-am lăsat fără plată, pentru lipsurile lor. Şi precum casa mea, aşa şi mintea, şi priceperea mea am lăsat-o totdeauna deschisă pentru a da sfat, ajutor şi apărare pentru plângerile văduvelor şi săracilor”. (G.D., 1938, p. 7)
- Smerenia sa, („în mişcarea Oastei, eu nu sunt altceva decât un vas umil şi slab, de care Domnul s-a folosit în lucrarea sa. Tot ce s-a făcut aici e darul lui Dumnezeu”; “Oastea nu umblă prin opintelile mele ci prin revărsarea Duhului Sfânt”; neţinerea de minte a răului (episodul relatat de Traian Dorz despre întâlnirea Părintelui cu pr. Secaş – duşmanul Părintelui – pe care l-a îmbrăţişat şi i-a urat de bine); sărăcia şi modestia lui (toate averea pusă în slujba Domnului Iisus şi a frăţietăţii).
Iubitor de Adevăr
- Mai presus de toate, Părintele Iosif iubea adevărul şi era împotriva minciunii sub toate aspectele ei.
- a ştiut să lupte de fiecare dată când minciuna era ridicată la rang de adevăr. Pentru acest curaj dumnezeiesc, el si-a riscat vocaţia de preot, sănătatea şi chiar viaţa .
- faţă de toate criticile nejuste şi neargumentate dogmatic, izvorâte din invidie şi ură, Părintele a răspuns: Eu mi-am iubit şi-mi iubesc biserica. Şi nu numai cu vorba, ci şi cu fapta. Eu am făcut bisericii mele tot binele pe care îl putea face un slujitor al ei. Dovadă îmi sunt fraţii ostaşi care umplu bisericile. Eu mi-am iubit şi-mi iubesc biserica, nu cu vorbe goale, ci cu muncă şi cu jertfă. EU SUNT ŞI VREA SĂ RĂMÂN PÂNĂ LA SFÂRŞIT UN DEVOTAT SLUJITOR AL BISERICII.
- “Credinţa ce am primit, prin lucrarea Oastei Domnului, trebuie să rămână în locul ei natal, adică în Biserică, adică pe Golgota, adică pe stânca Iisus Hristos”.
Moţiunea din 12 septembrie 1937:
„Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a născut şi trăieşte sub aripa Bisericii. O.D. nu este altceva decât Ortodoxia; este o familie restrânsă, o comuniune de frăţietate evanghelică, cu gândul precis de a trăi mai intens învăţăturile Bibliei şi ale Bisericii. O.D. nu are nicio pretenţie dogmatică sau canonică..Ea vrea să trăiască cu toată fiinţa regulile existente ale Bisericii”.
Mărturisitor al lui Iisus cel Răstignit
- Gazete religioase pentru popor, Lumina satelor (1922), Oastea Domnului (1930), Iisus Biruitorul (1935), pe care le-a condus şi scris aproape integral.
- Peste 30 de cărţi şi broşuri, numeroase articole publicate în revistele teologice ale vremii.
- Toate conţineau sfintele îndemnuri („Înapoi la Evanghelie!”, „Înapoi la Iisus cel Răstignit!”, „Înapoi la viaţa primilor creştini!”), care mărturiseau prin cuvinte puţine miezul cel tainic al Ortodoxiei
AFLAREA, TRĂIREA ŞI VESTIREA LUI IISUS HRISTOS CEL RĂSTIGNIT – scopul fundamental al Oastei Domnului – trăit de Părintele Iosif cu însăşi viaţa sa.
- Scrisul său pătrundea cu adevărat în adâncul fiinţei (adică în inimă – acordul omului cu Dumnezeu), de aceea mulţi oameni făceau cale întoarsă de pe cărările păcatului.
- ” Să cerem Domnului apa care curge de jos în sus, adică lacrimile noastre de pocăinţă, care se ridică spre cerul lui Dumnezeu” (Părintele Iosif Trifa).
- „Nu Geneva, ci Hristos!” – un fin observator al vieţii politice interne şi externe. Reuşea de fiecare dată să extragă din puzderia de evenimente înţelesuri adânc duhovniceşti. Adevărată mană pentru aprovizionarea sufletului.
- Să devenim nişte fermenţi vii în aluatul şi frământătura Bisericii ortodoxe şi în societatea românească – PENTRU ACEST SCOP A TRĂIT, A MĂRTURISIT, A SUFERIT ŞI S-A JERTFIT PĂRINTELE IOSIF TRIFA.
- “Toată lucrarea mântuirii noastre stă şi va sta numai în Crucea şi în Jertfa lui Iisus Cel Răstignit” (Pr. Iosif Trifa).
- “Crucea şi Jertfa Lui de pe Golgota a făcut – şi va face – lucrarea mântuirii noastre. Fără această Jertfă toată lupta şi truda noastră este în zadar. Toată lupta noastră şi toată nădejdea noastră pentru mântuire, stă numai în credinţa şi în încrederea noastră neclintită în Crucea şi în Jertfa vie a lui Iisus Cel Răstignit.
- Noi trebuie să mergem mai departe, să înaintăm spre darul şi lumina Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Lăsaţi dar, lumina şi iubirea Mântuitorului să intre în toată casa voastră şi să lumineze tot sufletul vostru, să vă cureţe de toate păcatele voastre.
- După ce te-ai îndreptat pe tine, trebuie să îndreptezi pe alţii. Ca un bun ostaş al lui Hristos tu trebuie să te aperi nu numai pe tine de păcate ci trebuie să-i aperi şi pe alţii şi să-i atragi şi pe alţii în fronturile mântuirii sufleteşti.
- Cel mai mare rău din poporul nostru este că nu-L cunoaştem şi nu-L urmăm pe Iisus Cel Răstignit. Căci dacă L-am avea pe El nu numai că n-am trăi în întunericul păcatelor şi al patimilor, ci am umbla cu toţii în toată curăţia şi bucuria luminii minunate a lui Dumnezeu.
- În aceasta stă toată taina înnoirii, puterii şi rodirii noastre.
- De fapt toate aceasta nu sunt o descoperire, ci mai degrabă o redescoperire.
- Hristos era în mijlocul nostru, dar noi nu-L cunoşteam.
- Bătea la uşa inimii noastre, dar noi nu-L simţeam.
- Ne vorbea stând lângă noi, dar noi nu-L auzisem”.
Părintele Iosif – iubitor de neam şi ţară
- Încă din perioada studenţiei a publicat articole despre viața oamenilor de la țară, a moţilor din care se trăgea (bunicul său fiind un centurion de încredere a lui Avram Iancu; căsătorit cu o nepoată de frate a lui Avram Iancu, Iulia Iancu); a scris în sprijinul moţilor care o duceau greu sub regimul austro-ungar, a demascat nedreptățile şi împilarea străină etc. Ca preot şi învăţător în satul Vidra de Sus, a continuat munca de publicist și apărător al cauzei moților. A oferit soluţii practice pentru îmbunătăţirea situaţiei acestora.
- scrisoare adresată de Iosif Trifa, elev al gimnaziului beiuşean la 1 martie 1906 lui Leon George, un prieten ce studia la Iaşi: „…Străinii până acolo au mers încât şi din acest sărac institut au scos limba românească. (…) Cât despre mine, află că sunt fiu de ţăran român din ţara şi satul lui Iancu şi Horea. Ţinutul în care m-am născut e curat românesc. Deşi în şcoală m-am întâlnit cu o limbă şi o cultură străină, eu am rămas pe lângă dulcea limbă vorbită de moşii şi strămoşii mei, şi pe cale particulară am studiat şi studiez cu plăcere literatura noastră.(…) (Iisus Biruitorul, 1935, nr. 25, p. 3)
„Stau liniştit în faţa lui Dumnezeu, în faţa Bisericii, în faţa Istoriei că nu sunt vinovat de acuzele ce mi se aduc. Mai curând ori mai târziu Bunul Dumnezeu, Biserica, Neamul şi Istoria îmi vor face dreptate.”
ACESTA ESTE PĂRINTELE IOSIF TRIFA!
(Facultatea de Istorie, Geografie şi Relaţii Internaţionale a Universităţii din Oradea. )
(Articol preluat prin : oasteadomnului.ro/ de aici.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu