marți, 11 ianuarie 2011

Despre Maica Domnului


Ce spune Sfânta Scriptură

„Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată“ (Ps. 44, 11).

„Pentru aceasta, Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara, va lua în pântece şi va naşte un fiu şi vor chema numele lui Emanuel“ (Isaia 7, 14).

„Şi mi-a zis Domnul: Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă“ (Iezec. 44, 2).

„Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei, pentru aceasta îi va lăsa până în vremea când aceea ce trebuie să nască va naşte.“ (Miheia 5, 1-2).

„Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt“ (Matei 1, 20).

„Şi El a zis lor: Paharul meu veţi bea şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu“ (Matei 20, 23).

„Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. …Căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Prea Înalt Se va chema… şi Împărăţia Lui nu va mai avea sfârşit“ (Luca 1, 28-33).

„Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt şi cu glas mare a strigat: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul“ (Luca 1, 41-45).

„Că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile“ (Luca 1, 48).

„Şi stăteau Lângă Crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea, stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine“ (Ioan 19, 25-27).

„Şi s-a arătat din cer un semn mare: o Femeie înveşmântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună de douăsprezece stele.
Şi a născut un Copil de parte bărbătească, Care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier (Apoc. 12, 1; 5).

Ce spun Sfinţii Părinţi

„Hristos a luat din trupul Fecioarei trup curat, sfânt, neîntinat şi inaccesibil păcatului, îndreptând astfel creatura Sa.
Hristos a găsit sfânt şi trupul şi sufletul Fecioarei Maria. Astfel Şi-a făcut Lui Însuşi Templu însufleţit, zămislindu-Se din Fecioară în felul în care a voit.
Creatura, prin faptul că a ajuns îmbrăcăminte a Creatorului, a cules ca rod cea mai mare slavă. Căci precum din Adam s-a luat coasta, iar pe Adam nu l-a micşorat cu nimic, tot astfel şi în Fecioara S-a zămislit om – şi nu a distrus fecioria. Nevătămat a rămas Adam şi după luarea coastei, nepângărită a rămas şi Fecioara după Naşterea Pruncului.“ - Sf. Ioan Gură de Aur

„Toate darurile s-au revărsat din omenitatea lui Hristos întâi în Maica Sa, şi din aceasta, în noi.“ - Teofan al Niceei

„Cel Fără-de-Început, pogorându-Se din cer, n-a adus trup cu Sine, ci l-a luat din pântecele Preasfintei Fecioare, din preacuratul ei sânge, prin împreună-lucrarea Sfântului Duh.“ - Mărturisirea de Credinţă Creştină Ortodoxă

„Pentru aceea Sfânta Fecioară este Născătoare de Dumnezeu, că a născut pe Cuvântul cel din Tatăl.“ - Sf. Chiril al Alexandriei

„Tu, Iisuse, ai împodobit pe Maica Ta, cu toate că Tu eşti frumuseţea Maicii Tale.“ - Sf. Efrem Sirul

„O singură Fecioară este Maică, întocmai ca Biserica. Ea n-a fost soţie, şi totuşi e Mamă. Ca Fecioară ea este neîntinată, ca Mamă este preaiubitoare.“ - Sf. Clement Alexandrinul

„Tatăl Sfânt mai dinainte a prevăzut-o, apoi profeţii au vestit-o prin Duhul Sfânt. Puterea sfinţitoare a Duhului a cercetat-o, a curăţit-o, a sfinţit-o. Maica Domnului este singura totdeauna fecioară şi cu sufletul şi cu trupul.“ - Sf. Ioan Damaschinul

„Eva, fiind înşelată, a născut cuvântul aducător de moarte; Maria, fiind binevestită, a născut Cuvântul Întrupat, aducător nouă de viaţă veşnică.“ - Sf. Ioan Gură de Aur

Ce spune Părintele Iosif

Peste tot, cultul Maicii Domnului îşi are temeiul lui în Biblie. Greşesc sectarii care resping cultul Maicii Domnului, spunând că nu-şi are temeiul în Sfânta Scriptură.

Dar greşesc, de altă parte, şi cei care umblă să apere acest cult cu fel de fel de istorisiri şi ocoşeli omeneşti – care nu-şi pot avea temeiul lor sprijinit de Biblie.

Cultul Maicii Domnului este arătat lămurit în Sfânta Scriptură în multe locuri, atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, şi se poate oricând apăra şi susţine prin Cuvântul cel Sfânt al lui Dumnezeu. Însăşi Preacurata arată acest cult prin cuvintele ei din Evanghelia de la Luca 1, 48, când spune: „Ia-tă că de acum mă vor ferici toate neamurile...“

Ce păcat neiertat vor avea acei nesocotiţi (sectari) care n au decât cuvinte de hulă pentru cel mai curat şi mai desăvârşit vas din lume, pe care cerul l-a ales şi l-a folosit în lucrarea cea mare a mântuirii neamului omenesc, adică Sfânta Fecioară, Maica Domnului nostru Iisus Hristos.

Biserica noastră învaţă că Maica Domnului mijloceşte şi ea la Fiul său, Mântuitorul nostru, pentru noi, prin rugăciunile ei. Şi noi vedem limpede acest lucru mai ales din mijlocirea de la Nunta din Cana pentru cei ce se găseau atunci în mare strâmtorare... (Ioan 1, 3). Iar Mântuitorul a ascultat-o.

Taina Întrupării Mântuitorului nostru, Fiul lui Dumnezeu, este o taină care trebuie să ne umple de evlavie şi de re-cunoştinţă faţă de Sfânta Fecioară, Maica Domnului, care a fost aleasă de Însuşi Tatăl Ceresc şi sfinţită de Însuşi Duhul Sfânt pentru această mare şi veşnică lucrare a mântuirii noastre.

Oricine vorbeşte în chip necuviincios despre Sfânta Fecioară şi Maică a Domnului va fi vinovat de un păcat veşnic împotriva Tatălui Care a ales-o, împotriva Fiului Care a sfinţit-o şi împotriva Duhului Sfânt Care a umbrit-o.

Noi, ostaşii Domnului, spunem, potrivit Sfintei Scripturi, şi cântăm cu evlavie: Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu...
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te Fiului tău pentru noi păcătoşii.“ - Din publicaţiile Oastea Domnului, nr. 14/1930 şi Isus Biruitorul, nr. 20/1935

De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie:

Să o cinstească pe Sfânta şi Preacurata Fecioară Maria, Maica Domnului nostru, cu toată evlavia şi recunoştinţa, căci datorită curăţiei şi smereniei ei a fost aleasă ea din veşnicie de Dumnezeu ca vasul sfânt pentru Întruparea Mântuitorului nostru, Fiul Tatălui Ceresc, pentru ispăşirea păcatului omenirii. Astfel ea a devenit o împreună-lucrătoare cu Dumnezeul şi Fiul ei la mântuirea noastră, a tuturor oamenilor.

Nici o altă fiinţă omenească n-a mai fost asemenea Sfintei Fecioare Maria. Cuvântul lui Dumnezeu, care arată câte o vină ori câte o greşeală la toţi sfinţii – ori înainte, ori după întâlnirea lor cu Dumnezeu – Sfintei Fecioare nu-i arată nici un cusur, ci peste tot vorbeşte despre ea în chipul cel mai sfânt. Aceasta ne obligă şi pe noi cu atât mai mult să vorbim despre ea tot astfel.

Sfânta Fecioară n-a mai avut alt fiu sau alţi fii, cum greşit şi vinovat învaţă cei neştiutori şi necinstitori ai Cuvântului dumnezeiesc. La moartea Sa, Mântuitorul, cu ultimul Său cuvânt de pe cruce, o încredinţează pe Sfânta Sa Mamă, care rămânea fără nici un alt susţinător, ucenicului Său iubit, Apostolul Ioan, spunându-i: „Fiule, iată Mama ta...“. Căci ea nu mai avea acum pe nimeni în lume, şi de aceea apostolul a luat-o chiar de atunci acasă la el, ca pe mama lui...

Sfânta Fecioară Maria L-a primit pe Fiul său prin făgăduinţă cerească. Toţi fiii care au mai fost primiţi prin făgăduinţă au fost unici la mamele lor. Sara n-a mai avut alt fiu decât pe Isaac. Elisabeta n-a mai avut alt fiu decât pe Ioan Botezătorul. Iar dacă aceste femei au fost sfinte, cu atât mai mult Maica Domnului, care L-a născut pe Unul-Născut Fiul lui Dumnezeu!

Sfânta Fecioară a fost plină de har înaintea Tatălui Ceresc, fiindcă arhanghelul sfânt i s-a închinat, zicându-i: „Plecăciune ţie, celei pline de har, fiindcă ai căpătat mare îndurare înaintea lui Dumnezeu.“

Pe Sfânta Fecioară, care a fost binecuvântată de Tatăl, sfinţită de Fiul şi umbrită de Duhul Sfânt, aleasă şi sfântă înaintea Întregii Sfinte Treimi, trebuie să o cinstim şi să o fericim aşa după cum este scris, împreună cu cetele îngereşti. Căci, dacă sunt vrednici de respect şi de cinstire Sfinţii Apostoli şi vestitori ai lui Dumnezeu, care au propovăduit mântuirea, cu atât mai vrednică este ea de supracinstire, cea prin care s-a adus lumii această mântuire.

Să ne ferim de toţi acei care vorbesc în chip vinovat despre Sfânta Fecioară. Aceştia săvârşesc un păcat de moarte.

Cine este un necinstitor al Maicii Domnului nu poate fi ostaş al lui Hristos.

Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm din toată inima şi cu toată evlavia, ajută-ne să ne pătrundem cu toţii deplin de marea şi sfânta noastră datorie de a ferici şi cânta pe Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului nostru, pentru marea ei sfinţenie şi dragoste faţă de Tine şi faţă de noi. Amin.

Binecuvântare ţie

Binecuvântare ţie, cea mai sfântă-ntre femei,
ţie-mi plec cu bucurie ochii şi genunchii mei.

Tu ai fost aleasă
Cerului Mireasă,
Duhului Altar
şi Iubirii Har.

Te cinsteşte fericită inima, cântând pios
ţie, una-nvrednicită a fi Maica lui Hristos.

Faţa ta străluce unic de smerenie şi har,
tu I-ai fost Dumnezeirii leagăn, lacrimă şi-altar.

Tot ce-a fost mai sfânt pe lume pân-la tine-ai întrecut
şi-ntre toţi cei mai din urmă, seamăn încă n-ai avut.

Dumnezeu putea alege şi alt drum spre ce-a voit,
dar tu, vas curat şi unic, I-ai fost cel mai fericit.

În toţi sfinţii-a fost vreo pată osândită-n vreun cuvânt,
dar în tine, Preacurată, numai rod din Duhul Sfânt...

Plecăciune ţie

Plecăciune ţie, Maică şi Fecioară,
binecuvântată eşti tu-ntre femei,
tu ai fost aleasa Cerului Comoară
pentru Taina Slavei şi-mplinirea ei.

Plecăciune ţie, Maică Preacurată,
cu slăvitul înger îşi cântăm şi noi,
nalţă către Domnul rugă ne-ncetată
pentru mântuirea noastră din nevoi.

Plecăciune ţie, Maică Fericită,
ce-ai purtat în braţe şi-ai ţinut la sân
Fericirea noastră, Taina profeţită,
Fiul tău cel Dulce, Veşnicu-ţi Stăpân.

Plecăciune ţie, Maică-ndurerată,
care-ai plâns la Cruce şi-ai văzut murind
Fiul tău dat Jertfă pentru lumea toată,
jertfa ta curată cu a Lui unind.

Plecăciune ţie, Maică Rugătoare,
chip al bunătăţii, duh mângâietor,
fii a rugăciunii noastre-ajutătoare
pentru alinarea ranei tuturor.

Plecăciune ţie, Maică Preacinstită,
care stai la Dreapta Fiului Divin,
fii pentru viaţa noastră ispitită
pildă, şi putere, şi-ajutor... Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Traian Dorz
din "Dreptarul învăţăturii sănătoase"
editura "Oastea Domnului", Sibiu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu