,,Cel care se roagă în fiecare zi cu lacrimi în chilia sa, pentru unul ca acesta, fiecare zi e zi de sărbătoare, iar cel care trândăveşte în fiecare zi, bea vin şi-şi îndulceşte pântecele, pe unul ca acesta îl aşteaptă plânsul veşnic în iad. Unde se lucrează pentru pântece, unde se bea vin şi sunt râsete, acolo nu există nici aducerea aminte de Dumnezeu, nici de moarte.
Să iubeşti tăcerea mai mult decât orice, căci ea te apropie de frica lui Dumnezeu. Când limba se reţine de la vorbirile lumeşti, atunci Dumnezeu locuieşte în suflet. Din tăcere se naşte gândul evlavios, cel bun şi sfânt. Să-ţi dea Domnul să guşti bunătăţile care se dobândesc în tăcerea cea cinstită. Primeşte nevoinţa tăcerii şi eu nu pot să-ţi spun ce lumină, ce curăţie şi linişte va străluci în inima ta. Duhul Sfânt este pentru toţi, dar în aceia care sunt curaţi de patimi, care trăiesc în curăţie, în linişte şi în tăcere, El arată o deosebită putere. Liniştea şi tăcerea sunt o preţioasă dobândă pentru cel ce le are şi cea mai plăcută şi mai dulce privelişte pentru cei care văd si aud. A te căi nu înseamnă a zice numai: am greşit şi pe urmă să rămâi în păcat, ci, potrivit cântătorului de psalmi, să-ţi recunoşti păcatul şi să-l urăşti. Căci pocăinţa se preţuieşte nu după cantitatea vremii, ci după dispoziţia sufletului. Dar, vai de noi, noi oamenii săvârşim păcatul uşor şi repede, iar pocăinţa o primim încet şi cu lenevire, deşi sunt unii care se căiesc cu adevărat. De asemenea, nouă ni se pare că dorim Împărăţia Cerurilor, dar nu ne îngrijim deloc de faptele bune prin care o putem dobândi şi fără să depunem vreo osteneală pentru a trăi în linişte, în tăcere şi în fapte bune, ne închipuim că ne învrednicim de o parte egală cu aceia care stau împotriva păcatului, până la moarte. Să ne aprindem dar, măcar de acum înainte, să ne aprindem sufletelor noastre, să ne îndurerăm de deşertăciunea vieţii trecute şi să ne nevoim pentru bunătăţile vieţii viitoare, să ne liniştim până când mai avem puţină vreme, să tăcem, în puţinele noastre zile, pentru ca de acum încolo să ne veselim veşnic, să nu rămânem în lenevie şi în neîngrijire de virtuţile cele bune. Cârmaciul nu întotdeauna poate avea linişte când vrea, iar tu, dacă vrei să-ţi faci calea liniştii fără tulburare, poţi s-o faci uşor. O să-ţi spun cum s-o faci. Dacă în liniştea ta te vei osteni în post, vei şedea în tăcere şi vei petrece în rugăciune şi alte cereri, atunci curând în tine va străluci lumina adevăratei cunoştinţe. Atunci, într-o clipă se vor îndepărta şi fiarele care trăiesc înlăuntrul tău, adică necuratele patimi şi grijile vieţii, atunci nu te vei mai asemăna cu o foarte grasă pasăre care are şi aripi şi pene şi toate cele necesare pentru zbor, dar care nu va putea zbura din pricina greutăţii sale ce vine din grăsimea ei. Tu ai o minte de om chibzuit şi desăvârşit şi nu-ţi lipseşte nimic din cele necesare. Dacă vrei mântuirea, iată, ea este gata, cum a spus şi Domnul: Împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul vostru este.
Astfel, mântuirea stă în voinţa ta; alege ceea ce este mai bun şi ţine-l." (Patericul egiptean, Arhiepiscopia ortodoxa romana, Alba Iulia 1999)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu