,,Noi, românii, trăim o viaţă neadâncită destul în Evanghelia Mântuitorului. Trăim un creştinism de suprafaţă, căci viaţa noastră încă nu s-a pogorât în adâncimea Evangheliei, de unde iese puterea unei vieţi adevărat creştineşti. Trăim un creştinism ce a rămas numai cu litera legii, nu însă şi cu duhul Evangheliei, care îl face pe om viu şi îi dă putere să iasă din păcate. Din creştinismul nostru lipseşte parcă miezul şi răsună numai găocile goale. Aici e pricina atâtor rele şi scăderi care bântuie viaţa noastră.
Mântuitorul predica o înnoire lăuntrică a omului, mustrând pe cei ce spală blidele numai pe dinafară (Matei 23, 25). Aşa trebuie să fie şi predica. În spiritul Vechiului Testament e acea predică ce întruna tot spune să nu faci ceea şi ceea şi să faci ceea şi ceea. Este aceasta o predică fără putere, pentru că aproape toţi oamenii cunosc binele şi răul, dar n-au putere să facă binele, ci fac răul. Păcătoşii trebuie aduşi la Mântuitorul, trebuie apropiaţi de Mântuitorul, trebuie ajutaţi să-L afle pe Mântuitorul, căci, atunci când L‑au aflat cu adevărat pe Mântuitorul şi Jertfa Lui cea sfântă, deodată capătă dar şi putere de sus ca să iasă din răutăţi.
(Sibiu, la 30 ianuarie 1926, Preot Iosif Trifa)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu