A fost odat-un Copilasnäscut într-o livadä
în grajd, afarä din oras
...si-atât era de drägälas
ca mii si mii de îngerasi
s-au coborât sä-L vadä
În noaptea-n care S-a näscut
s-a-nfiorat pämântul
cu cântec Cerul s-a umplut
si crai din loc necunoscut
îngenunchind, când L-au väzut
I-au särutat vesmântul
Apoi trecut-au rând pe rând
ca ceasurile anii,
crestea copilul cel pläpând
Curat,
Frumos,
Cuminte,
Blând...
dar Îi cresteau cu negru gând
si Iuda
si dusmanii...
El aduna copiii buni
în jurul Lui grämadä
din stele le-aräta cununi
si sori frumosi
si mândre luni
si le-aräta cu drag minuni
cum n-au mai fost sä vadä
El îi iubea cu-atâta dor
iar ei la fel pe Dânsul
de-aveau vreun päs în viata lor
vreo cerere,
vreun plâns,
vreun dor
El le-asculta, si iubitor
le alina tot plânsul
Îi înväta cântäri de sus
din ceialaltä lume
ei ascultau cu gândul dus
cântäri cum nimeni n-a adus
povesti cum nimeni n-a mai spus
de zäri cu dulce nume.
Dar într-o zi s-au adunat
dusmanii plini de urä
L-au prins,
L-au dus
si L-au legat
cu spinii L-au încununat
si L-au lovit si L-au scuipat
si Fata I-o bäturä.
Pe cruce-apoi L-au rästignit
cu doi tâlhari a-rândul
si in mormânt pecetluit
L-au pus...
apoi L-au sträjuit..
Dar El era din cer venit
si-a biruit mormântul
Puteri nespuse El avea
pe toti sä-i nimiceascä,
dar n-a voit,
El suferea
cä-n mila Lui pe toti vroia
prin crucea Lui.
prin moartea Sa
de iad sä-i mântuiascä.
...El a-nviat si Sus în Cer
'nältatu-S-a-n märire
Dar mila multelor dureri
L-aduce cätre cei ce pier
si El coboarä când ei cer
la dânsii, cu iubire...
.............................
Ca-n vremea despre care spui
curând El iaräsi vine
sä-i ia la El în cer pe-ai Lui
Acolo unde jale nu-i...
Iisuse, când o sä-i adui
Te-ndurä si de mine.
Traian Dorz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu