POSTUL

Aparatorul tuturor virtutilor


Sfintii Parinti ai Biserici noastre Ortodoxe spun ca temelia a toata virtutea este postul si privegherea in rugaciuni impletita cu sfanta si marea smerenie. Postul este aparatorul a toata virtutea, e stralucirea neprihanirii si inceputul drumului in vietuirea crestina , e maica rugaciunii si izvorul neprihanirii si al cuminteniei, e invatatorul linistirii si inainte -mergatorul tuturor faptelor bune.
Marele drum spre tot lucru bun este postul cu discernamant, pentru ca el este porunca data firii noastre de la inceputul lumii. Postul este arma puternica prin care se biruie vrajmasul .Postul il face pe om straveziu, ii intareste sufletul, si , prin aceasta , intra in legatura cu Dumnezeu prin rugaciune.
Patimile ascunse in suflet nu se pot vindeca decat prin post si buna supraveghere a simturilor ,caci cel care posteste copleseste slabiciunea trupului cu caldura ravnei sale de infranare.
Noi cu dragoste sa imbratisem postul,caci el este fraul trupului si mama curatiei si a pacii. Postul si tacerea , linistea si inaltarea mintii la Dumnezeu intaresc nadejdea biruintei.Tacerea omului curat e, alaturi de rugaciunea impletita cu post si smerenie, o alta sora geamana a postului.
Sa nu fugim de post , caci el aduce atata bucurie sufletului!
Sa-l primim cu caldura !
Painea aspra a postitorului e binecuvantata de Dumnezeu , nu fripturile pline de mirodenii ale lacomului. Postind , rugaciunea devine mai curata ,mintea mai limpede si trupul mai puternic .
Numai luand ca arma postul, putem fi adevarati ostasi ai Preadulcelui nostru Iisus ,Care a iubit atat de mult postul.
Am gustat deja din Postul Adormirii Maicii Domnului . Sa rugam pe Maica Cerului si Mama tuturor sa ne invredniceasca sa trecem cu bine postul,ca, astfel , sa devenim niste iubiti fii ai Ei.
Lui Dumnezeu slava si lauda in veci. Amin.
Slavit sa fie Domnul!


Tufis Dorin (articol publicat in foaia ,,Iisus Biruitorul",nr.33/9-15 august 1999)

MAICA DOMNULUI CINSTITA DE OASTEA DOMNULUI

Vorbind despre Maica Domnului, trebuie neapărat menţionate temeiurile strict biblice ale cinstirii ei. Întâi, „Buna vestire” făcută de Înger că va naşte „pe Mesia”, dar, spre uimirea ei, fără de bărbat, doar din „Duhul Sfânt”. Apoi din Cântarea ei de mulţumire în smerenie, când a prevestit că „de acum mă vor ferici toate neamurile”. Apoi cu prilejul episodului petrecut în templu cu Copilul Iisus la 12 ani vorbind înţelept, despre care evanghelistul zicea că „Mama Sa păstra toate cuvintele acestea în inima sa”. Iar mai apoi la „Nunta din Cana” când intervine la Fiul ei salvând situaţia jenantă dată de terminarea vinului, şi anume când ea zice: „Să faceţi tot ce vă va spune El” Şi după aceea la Cruce, când Domnul Răstignit are grijă să pună în relaţie de protecţie reciprocă, filială şi maternă, pe Maica Sa şi pe apostolul iubirii, Ioan, zicând: „Ioane, iată Mama ta...

Femeie, iată fiul Tău...” Şi nu în ultimul rând faptul că Maica Domnului se afla între ucenici aşteptând şi participând la „Pogorârea Duhului Sfânt”.

În ce priveşte Oastea Domnului, aceasta, prin pana înaripată a poetului Traian Dorz, a realizat în versuri o adevărată capodoperă de cinstire a Maicii Domnului, scriind cartea „Minune şi Taină” pe care, prefaţând-o, părintele Prof. Dumitru Stăniloae a scris:
„N-am întâlnit nicăieri descris atât de minunat duioşia dragostei ei de Maică. Ele, versurile, trezesc în cei care citesc aceste cântări o vibraţie până la lacrimi...” Şi dacă ulterior a fost nevoie de o prefaţare de prestigiu pentru o antologie cu cele mai frumoase şi pertinente poezii ale fratelui Traian Dorz – „Din pragul veşniciei” –, fiind solicitată D-na Acad. Prof. Dr. Zoe Dumitrescu Buşulenga, aceasta a rămas în expectativă, rezervată, până când a reuşit să-i parvină cartea „Minune şi Taină” cu prefaţa Părintelui D. Stăniloae. Atunci s-a hotărât prompt, indubitabil, să realizeze prefaţa solicitată, recunoscându-l şi pe fratele Traian Dorz în rândul marilor poeţi creştini: V. Voiculescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic... Să nu uităm că D-na Buşulenga era ucenica spirituală a părintelui Stăniloae, încă din timpul dictaturii ateo-comuniste...

Iată un exemplu concret de salvare a unui ostaş al Domnului, fapt menţionat chiar de Părintele Iosif în „Lumina Satelor”. Astfel, în Primul Război Mondial, tatăl fratelui Ghiţă Precupescu, numit tot Gheorghe, se afla în linia întâia pe front în Polonia. Într-o noapte, veghind într-un tranşeu cu arma în mână, are o scurtă vedenie: Maica Domnului, având lângă ea pe mama lui, rugându-se. Auzind un îndemn de a pleca din acel loc, el a şi plecat, scăpându-şi viaţa. Imediat pe vechiul loc a căzut o bombă, făcând o mare groapă. Ulterior, când s-a întors acasă, în permisie, a aflat că la acea dată şi oră mama lui se ruga cu foc Maicii Domnului pentru fiul ei, Gheorghe, de pe front.

Se ştie istoria dramatică prin care a trecut Oastea. Se ştie că însăşi Biserica n-a putut sprijini Lucrarea, în timpul dictaturii comuniste. Atunci cultele neoprotestante s-au oferit să „ajute” Oastea, tipărindu-i poeziile fratelui Traian Dorz peste hotare. Dar, scoţând din ele pe cele referitoare la Maica Domnului, au încercat să îndepărteze Oastea de Biserică şi să-l revendice tendenţios şi nejustificat pe poetul Oastei, ca neoprotestant. Dar ştim şi că de acest lucru ni se plângea adesea fratele Traian. Pe de altă parte, când dânsul încerca relegalizarea Oastei, Biserica, prin ierarhii ei, mai ales prin cei binevoitori (IPS.Teoctist, IPS Antonie, IPS Nicolae ş.a.), a apreciat mult Cartea-omagiu închinată Maicii Domnului, dar nu putea face mai mult decât atât în acele vremuri. Şi ne amintim cum, la un sfat frăţesc discret (de la Slobozia-Neamţ), ne spunea referitor la aceste demersuri: „Credem că Maica Domnului ne va ajuta să relegalizăm Oastea Domnului”. Şi n-a trecut mult, doarvreun an sau doi, şi-n condiţiile de libertate s-a putut realiza acest vis profetic! Oricum, profeţia Bătrânului Simeon, adresată direct Maicii Domnului, este grăitoare: „Iată, Copilul Acesta va fi rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora, fiind un semn care va stârni împotrivire. Căci chiar Sufletul Tău va fi străpuns de o sabie, pentru ca să se descopere gândurile multor inimi...”

Da, Maica Domnului, cultul ei este şi rămâne o sabie, un „punct nevralgic”, un criteriu de diferenţiere, care separă clar pe cei creştini ce o cinstesc de cei care n-o cinstesc.

Mircea Andronic

( din ziarul „Iisus Biruitorul” Anul XXII, nr. 13 (781) 21-27 martie 2011, fondator Părintele Iosif Trifa, 1935.
Apare cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române)

OASTEA DOMNULUI - TAINA INVIERII IN BISERICA

,,Dorinta Oastei a fost sa fie o miscare a Invierii,sa scoata pe oameni din stricaciunea morala ,din stricaciunea patimilor,din moartea pacatului care se arata in multe feluri in viata noastra si in jurul nostru....
Care este biruinta Oastei,duhovniceste? Biruinta asupra pacatului.
Lupta noastra ,spune Sfantul Apostol Pavel ,nu este cu trupul si cu sangele,ci cu puterile ,cu duhurile rautati din vazduhuri.Lupta noastra este o lupta duhovniceasca .Si cand am biruit pacatul din noi ,simtim puterea invierii(....)
Oastea Domnului este o lucrare de innoire ,de inviere,de trecere de la stricaciune la imbunatatire.De la iubirea de frumuseti trecatoare ,la iubire de frumuseti netrecatoare.Intre Oastea Domnului si monahismul ortodox exista atatea asemanari,lupta duhovniceasca este aceiasi numai ca ostasi sunt in general oameni casatoriti iar cei din manastire sunt monahi.Sa devenim prieteni;familiile ostasilor sa devina o Betanie ,ca si o manastire,dar cu cei care sunt in lume.
....Este o mare nevoie astazi ,intr-o lume a mortii,a stricaciunii si a pacatului sa aratam puterea Invierii.
Oaste Domnului ,ca o taina a invierii in Biserica este de folos Bisericii cand aduce duhovniceste marturia puterii Invierii lui Hristos in viata noastra,ca ridicare a noastra din stricaciunea patimilor,din stricaciunea pacatelor si innoirea vietii.
Doresc sa va spun ca sunteti de mare folos atunci cand aparati dreapta credinta.Avem o multime de tendinte sectare in Biserica ,in interiorul Oastei ,in interiorul monahismului,in interiorul parohiilor.Multi oameni nu stiu sa foloseasca libertatea spre mantuire.Si pe multi libertatea i-a dus la ratacire.Au fost oameni care au pastrat un echilibru psihic si duhovnicesc in timpul dictaturii.Si cand a venit mai multa libertate n-au stiut cum s-o administreze .De aceea Sf. Ap. Petru spune sa nu folosim libertatea ca acoperamant al rautatii,adica cu pretextul libertatii sa ne invrajbim,sa rupem unitatea frateasca a Bisrericii.Oaste Domnului trebuie sa fie o Oaste care militeaza pentru unitatea Bisericii.Avem o multime de sate afectate de sectari, sunt unele de care nici n-au mai auzit romanii in istoria lor,atatea nascociri dracesti.Deci peste tot Biserica este amenintata de schisma ,dezbinare,cum spune istoricul Eusebiu al Cezareei,in secolul IV.Pentru ca diavolul [diabolos],inseamna dezbinatorul.Si simbolul credintei [symbolos]inseamna cel ce aduna.
Ei bine ,in tot timpul ,portile iadului,care sunt puterile infernale demonice,caute sa dezbine Biserica .Insa noi avem credinta si nadejde in cuvintele Mantuitorului Care a spus:,,Biserica Mea ,nici portile iadului n-o vor darama".(...)
In al doilea rand ,misiunea Oastei este mare pentru unitatea familiei.Unitatea Bisericii ,in primul rand;in al doilea rand unitatea familiei.Familia crestina este astazi supusa la atatea ispite si atatea forte ale dezbinarii:saracie,criza economica,influente desantate de tot felul,sub pretextul modernismului ,vin toate prostiile :si din Rasarit si din Apus, si din Nord ,si din Sud ca sa destrame familia crestina.
Oastea Domnului pune accent pe unitatea familiei;iubirea dintre sot si sotie ,dintre parinti si copii.
In al treilea rand ,Oastea Domnului este de mare folos Bisericii atunci cand arata iubirea si unitatea frateasca prin opera filantropica(...)
As vrea sa spun si despre cantarile de la Oaste ca sunt deosebit de frumoase,fiind foarte concentrate.....Acestea toate la un loc sunt o contributie la viata intregii noastre Bisericii,pentru ca ce este frumos si de valoare devine pentru toata lumea un tezaur duhovnicesc,o comoara."

SLAVIT SA FIE DOMNUL!

P.F.Parinte Daniel -Patriarhul B.O.R.
(spicuiri din cuvantul de invatatura ,la Adunarea O.D. din Iasi <<Prea Fericitul Parinte Daniel era atunci Mitropolit al Moldovei>> /aprilie 1999 /sursa:,,Iisus Biruitorul"nr.20 din 10-16 mai 1999)

RUGACIUNEA - TAINA A SUFLETULUI

,, Rugaciunea este o taina a sufletului si, in acelasi timp , a vietii noastre.Prin rugaciune,noi ne inaltam cu mintea si cu sufletul de la cele pamantesti la cele ceresti,deschidem larg interiorul nostru,ca in el sa patrunda razele de lumina ale Harului Dumnezeiesc si, o data cu aceasta lumina sfanta sa vina in noi Insusi Mantuitorul Iisus Hristos.
Stam de vorba cu Dumnezeu prin rugaciune.Insusi Creatorul nostru doreste ca,prin rugaciune ,sa fie in apropierea noastra,sa fie in sufletul nostru,sa fie in viata noastra .El Insusi ne cauta si doreste sa discute cu noi,sa converseze cu noi,sa tainuiasca cu noi.Dupa cum observam ,rugaciunea este o taina dar si o tainuire.Este o taina pentru ca se savarseste in profunzimea noastra;se realizeaza in adancurile noastre.Noi suntem fiinte care putem intretine un dialog cu Dumnezeu.Stiti ca dialog inseamna doi care vorbesc unul cu celalalt.Ei bine ,Dumnezeu este Acela pe Care noi Il chemam sa fie in sufletul nostru prezent,dar in acelasi timp,sa ne si vorbeasca.Pentru ca El nu sta de fata numai asteptand murmurul buzelor noastre si al cuvintelor noastre;ci El Insusi ne vorbeste.Ne vorbeste si ne raspunde.Ne binecuvinteaza si ne indeamna .Ne inspira si ne calauzeste.Nu simtim poate ,aceste gesturi si aceste miscari ale Lui Dumnezeu spre noi,dar ele se petrec in realitate..............
Omul este o psaltire un psaltirion, adica un instrument a lui Dumnezeu.Si acela care are sufletul totdeauna pregatit pentru lucrarea Duhului Sfant , este , cu adevarat ,un instrument bine acordat.
Rugaciunea este o intensitatae ,un foc care arde.Si nu poate niciodata sa ne astampere,in lumea aceasta ,ci intotdeauna , vrea sa devina mai puternica, si mai aprinsa.
Rugaciunea este datatoare de intelepciune,pentru ca , fiind intr-o permanenta legatura cu Dumnezeu, Cel Intelpt,Cel care este Bunatate, Care este Valoare ,prin excelenta, Acela , atingandu-se de noi,ne sfinteste si ne intelepteste permanent;revarsa har in sufletul nostru, revarsa putere dumnezeiasca....Caci in clipa in care omul sta de vorba cu Dumnezeu, nu mai cugeta cele pamantesti,ci se indreapta cu mintea spre cele ceresti.Iar mintea lui ,invaluita de lumina Duhului Sfant, nu se mai coboara la lucrurile pamantesti, ci poate sa spuna , ca Sfantul Apostol Pavel:,,Nu eu mai traiesc ,ci Hristos traieste in mine". Deci atunci cand Hristos traieste in noi ,avem maturitate, avem varsta deplinatati lui Hristos.
Rugaciunea, este un lucru unic in viata noastra. Si de cate ori ne rugam , frati crestini, de - atatea ori Dumnezeu ne descopera ceva nou. Sa nu stam niciodata fara sa gustam rugaciunea.
Sfanta Scriptura ne spune ca omul credincios este ca cerbul care alearga la izvoarele apelor,pentru ca acolo e rugaciunea!Acolo suntem saditi cu adevarat ca niste pomi langa izvoarele apelor. Adica ,prin rugaciune , ne aflam la Izvorul Harului,Care este Insusi Dumnezeu.Ne aflam prezenti acolo unde este Dumnezeu."
I.P.S.IRINEU-Mitropolitul Olteniei
(spicuiri din cuvantul rostit la Adunarea anuala a O.D. din Craiova -20 sept.2008)

TIMP NU VA MAI FI.........

Un filozof ,din vremurile mai de demult,a fost intrebat odata de un om de rand:
-Ce este mai de pret in aceasta lume?
-Cel mai de pret din lumea aceasta,a raspuns filozoful, este timpul.
Intelept raspuns ,dar de cei mai multi nebagat in seama.Timpul este pretios,ca el nu se poate cumpara cu nimic din lumea aceasta.Timpul care a trecut nu-l mai poate nimeni intoarce inapoi.
Anii trec,timpul fuge ca vantul,iar noi ne apropiem de usa mormantului.Cat de mult s-au inselat marii regi si imparati ,crezand ca ei vor imparati pamantul!Dar a venit o clipa si pentru ei cand timpul vietii lor li s-a scurs,ajungand in mormantul rece cu trupul,iar cu sufletul in fata Judecatorului si Imparatului imparatilor.
Viata este ca un rau care se grabeste spre varsare si niciodata nu se mai intoarce de unde a plecat.
Deci fiecare an ce trece din viata noastra trebuie sa fie un an de omorare a pacatelor si a tuturor poftelor din noi.
Fiecare an sa fie o schimbare,o inoire a vietii noastre.
Sa pretuim deci timpul putin pe care il mai avem,lucrand cu spor in ogorul mantuirii sufletelor noastre!
Hristos a inviat!

Dorin Tufis (articol publicat in ,,Iisus Biruitorul" nr.4 din 17-23 ian.2000)

,,IN VIATA DUHOVNICEASCA NU EXISTA CARIERA"(Cuv.Sofronie de la Essex)

Cuvintele acestea trebuie sa ne sageteze inima ,mai ales azi cand mai toata lumea vrea sa faca frumoasa cariera : in medicina ,in stiinte ,in afaceri etc.Cel mai jalnic insa este atunci cand se cauta sa se faca si in religie cariera .Si indraznesc sa spun ca prin religie se poate face cel mai usor cariera.Poate omeni din cei mai incapabili in alte domenii(unde li s-ar fi cerut anumite calitati)prin religie ,au ajuns sus de tot ,in aceasta viata lumeasca.
Dar sa ne amintim si de Sf. Apostoli pe cand inca nu erau desavarsiti (Matei 12,1-6)cum si ei cautau la inceput intaietate si au inceput a fi invidiosi pe Petru .Apropiindu-se insa de Mantuitorul il itreaba:,,Cine este mai mare in Imparatia Cerurilor?" ,la care Domnul raspunde:,,Adevarat zic voua :De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii ,nu veti intra in Imparatia Cerurilor"(Mt.18,2-3).
Sf. Ioan Gura de Aur spune ca Domnul a pus in mijlocul lor un copil mic,strain de toate patimile dar mai ales ,,strain de invidie ,de slava desarta , de dragostea de intaietate "si avand ca virtute nevinovatia,curatia ,smerenia(Omilii la Matei,pag. 675).
Apostolii,in vremea aceea aveu in minte intaietatile.(Sa ne amintim si de cererea fiilor lui Zevedei de a fi pusi unul de-a dreapta si unul de-a stanga Domnului, in imparatia lumeasca ,pe care ei o concepeau si o asteptau.)Iar Hristos a vrut mereu si mereu sa scoata din mintea lor ,din cautarea lor aceste intaietati.De aceea le aducea aminte mereu de smerenie,de aceea le spala si picioarele ,pentru ca smerenia e singura cale spre Hristos.
Sa nu uitam niciodata lectia Domnului:,,Cine se va smeri pe sine ,ca pruncul acesta ,acela este cel mai mare in Imparatia Cerurilor".Singura noastra tinta ar trebui sa fie Hristos ,nu conteaza unde esti pus :in frunte,la mijloc sau mai jos;daca-L ai pe Hristos ,ai totul.Si acesta este singurul lucru de agonisit si de urmarit:Hristos.Daca mai vrem ceva pe langa Hristos ,Hristos la nimic nu mai foloseste........Stim cu totii ca Dumnezeu ne randuieste cate un loc,mai sus sau mai jos in ochii lumii,dar nu si in ochii Lui Hristos.Si ar mai trebui sa stim ca nu trebuie sa fortam lucrurile cautand intaietatile;daca Domnul ne va inalta ,vom fi inaltati;daca ne vom inalta noi prin noi insine ,vom fi tare umiliti si inaintea oamenilor si vom pierde si darul cel mai mare:mantuirea.
Asadar ,nu cariera ,ci Hristos !.Iar Hristos nu poate fi urmat decat in smerenie.Ne-o spune asa de lamurit Sf. Teofan Zavoratul:,,Aceasta este taina vietii duhovnicesti intru Hristos Iisus Domnul nostru:Cu cat cineva are viata duhovniceasca mai inalta ,cu atat este mai smerit,caci vede limpede ca nu el se osteneste,sporind duhovniceste,ci harul care este in el"(Talcuiri din Sf.Scriptura ptr.fiecare zi din an)

Hristos a inviat!
Pr. Florin Moldovan(articol publicat in ,,Iisus Biruitorul"nr.1 din 5 ian.2003)

SA LUCRAM CU TRUPUL SI SA NE RUGAM CU SUFLETUL

,,Tu insa,cand te rogi ,intra in camara ta si,. inchinzand usa,roaga-te Tatalui tau ,care este in ascuns....(Matei 6,6)

Sfantul Grigorie Palama spune:,,Sa lucram cu trupul si sa ne rugam cu sufletul.Omul nostru din afara sa implineasca lucrurile trupesti,in timp ce omul dinlauntru este dedicat cu totul slujirii lui Dumnezeu.Asa cum ne-a poruncit Domnul Iisus :,,Tu insa cand te rogi ,intra in camara ta si,inchizand usa, roaga-te Tatalui tau Care este in ascuns ..."(Matei6,6) Camara sufletului este trupul ; usile sunt cele cinci simturi ale trupului.Sufletul intra in camara sa atunci cand mintea nu hoinareste printre lucrurile si grijile acestei lumi,ci sta inlauntru,adica in inima noastra. Simturile devin si raman inchise atunci cand nu le lasam sa se ataseze de lucrurile exterioare.In acest fel,mintea noastra ramane libera fata de orice legatura lumeasca si,prin tainica rugaciune a mintii,se uneste cu Dumnezeu,Tatal ei"
In aceasta unire ,sufletul traieste o negraita bucurie.Inima se deschide cu totul iubirii lui Dumnezeu.Rugaciunea nu mai este atunci o simpla dorinta de a obtine ceva,ci ea devine o stare in prezenta lui Dumnezeu.
Sfantul Teofan Zavoratul scrie:,,Lucrul cel mai important in rugaciune este de a sta in fata lui Dumnezeu cu mintea in inima si a ramane in aceasta atitudine zi si noapte,fara incetare,pana la sfarsitul vietii"
Deci organele simturilor trebuie inchise,pentru a pazi inima,caci ,,diavolul sta intotdeauna inaintea noastra si pandeste luand seama la organele simturilor noastre si,indata ce-i vom deschide chiar si numai pe unul din ele,intra inauntrul nostru si ne omoara"-spune Sf. Isaac Sirul.
Organele simturilor se pot pazi prin:
-gandul la moarte,despre care Sf. Vasile cel Mare spune ca este,,cea mai mare filozofie";
-gandul la raspunsul ce-l vom da la Infricosata Judecata a lui Hristos;
-gandul la muncile vesnice ale iadului.
Cand omul are astfel de ganduri diavolul,numit de Sfintii Parinti ,,furincoleul"-caci la inceput se afla mic asemenea furnicii,iar apoi se arata ingrozitor ca leul-neprimind de la noi hrana dezmierdarii simturilor,se indeparteaza rusinat si neputincios.
De aceea,sa luptam cu patimile noastre cu inversunare,incepand chiar de atunci cand par mici,cum e furnica,caci nu vom mai putea face nimic impotriva lor,daca le-am lasat sa devina lei.Iar lupta cu patimile de orice fel cere mare efort,pentru ca impotriva noastra stau:diavolul,obiceiul cel rau si nenumaratele rataciri din minte.
Sa strigam ,dar si noi catre Domnul:
-Doamne ,trimite-ne ajutorul Tau cel sfant,ca sa ne intareasca si sa ne lumineze spre a nu cadea in cursele vrajmasului-diavol,ce sta gata sa ne prinda in ele.Amin.

Valerica Busa-Cilieni-Olt
(articol publicat in ,,Iisus Biruitorul"nr.42 din 9-15 oct.2000)

MAICA DOMNULUI- MIJLOCITOARE CARE DUMNEZEU

Douazeci de secole au trecut de cand Sfantul Arhanghel Gavriil a fost trimis in cetatea Nazaretului la cea mai sfanta si mai preafrumoasa Fecioara de pe pamant sa-i vorbeasca ei ca va naste pe Cel Care avea sa ne aduca noua mantuirea,Preadulcele nostru Iisus Hristos.De atunci si pana in zilele noastre,cei care au avut o inima plina de iubire au cinstit-o ca pe o Mama si i s-au rugat si au cinstit-o ca pe o Mijlocitoare catre Dumnezeu.
Dupa o viata plina de durere,chin si numilinta aici pe pamant,ea a fost incununata in minunata Imparatie a Cerurilor si de acolo nu inceteaza sa se roage pentru noi.Inima ei de mama nu poate sa nu ceara ajutor pentru copiii ei.
Daca viata omeneasca este un camp ingrozitor,unde in lupta nebuna oamenii se razboiesc,unde nadejdiile pier,unde sunt numai lacrimi si suspine ,peste acest iad al vietii avem un singur alin si o singura mangaiere de mama -pe Maica Domnului.
Minunata Fecioara Cereasca ,cu durere nesfarsita si cu dragoste neasemanata, cu obrajii pe care curg florile lacrimilor ei sta deasupra acestei mari a suferintei omenesti,coborand acolo unde aceasta se tulbura mai mult.Ea este alinarea durerilor noastre, ea este scara tainica ce urca pe oameni la cer .Ea slujeste tot timpul ca legatura intre Dumnezeu si oameni ,ca bunavointa a Lui Dumnezeu fata de noi.
Uneori oamenii nu indraznesc sa se adreseze Lui Dumnezeu , din cauza pacatelor,care sunt ca un zid de despartire intre oameni si El. Dar , avandu-o pe Maica Domnului, prin curaj, castiga putere si o roaga pe ea sa ceara mila si iertare de la Fiul ei.De ea nu ne temem ;stim ca sfintenia ei este plina de pace.Oricate rani si pacate am avea si din orice prapastii ne-am ridica,stim si simtim ca privirea ei plina de iubire se coboara din cand in cand si asupra noastra,pentru ca noi suntem,,fii lacrimilor"sale.
Ea sta permanent in genunchi inaintea Tronului Pra Sfintei Treimi si plange si se roaga pentru oameni,dorind tuturor salvarea.Ca sa intarim acest lucru ,sa ne amintim de o frumoasa istorisire a unei minuni a Maicii Domnului.Undeva in Muntele Athos,care era amenintata de talhari,Maica Domnului s-a aratat unui monah care se ruga inaintea sfintei sale icoane pentru primejdia care ii pandea si care urma sa se intample din cauza unor pacate care se facusera in acel loc.In timp ce Maica Domnului il instiinta pe calugar despre aceea primejdie ,Pruncul Hristos din icoana a vrut sa ingradeasca cu Manuta Lui gura Fecioarei ,dar aceasta , cu un zambet dulce ,I-a luat Manuta de pe gura ei si a spus ceea ce urma sa fie .Astfel , afland pricina intristarii Lui Dumnezeu ,vietuitorii s-au pocait de faptele lor ,iar manastirea a fost izbavita de mana talharilor.
Maica Domnului a ajutat cat a trait si ajuta si acum prin sfintele sale icoane facatoare de minuni.Ea a stiut cat de pustie si rece va fi omenire fara ea ....De aceea ,Traditia Bisericii a pastrat chipul ei pictat de Sfantul Apostol Luca ,tocmai pentru a ramane peste veacuri ca o binecuvantare pentru noi ,oamenii.
Sa o luam si noi pe Maica Domnului ca o mijlocitoare;sa o iubim,caci si ea ne iubeste,si sa-i cerem sa ne fie rugatoare catre Dumnezeu ,ca prin ea sa castigam mantuirea si Imparatia Cerurilor.
Bucura-te ,Stapana ,Ocrotitoare noastra si Mijlocitoare inaintea Lui Dumnezeu pentru noi!Amin.
Slavit sa fie Domnul!
Tufis Dorin
(articol publicat in ,,Iisus Biruitorul"nr.13 din 21-27 martie 2005)

OMUL - CEA MAI MINUNATA FAPTURA

,,Te laud ca sunt o faptura asa de minunata!...."(Ps. 138,19)


Ce mare si adevarat cuvant-,,Te laud ca sunt o faptura asa de minunata"-rostit de Sf. Prooroc si Psalmist David si apoi spus si de catre noi,de pe paginile sfintei Psaltiri!Omul cea mai minunata faptura de pe pamant ,singurul care poarta chipul si asemanarea Lui Dumnezeu si inzestrat cu minte si libertate ,dar aproape singurul nerecunoscator fata de Ziditorul sau.
Ce daruri minunate ,cat har a revarsat si revarsa Dumnezeu asupra acestei minunate fapturi!
Cati talanti si cata putere-,,putere sa calcam peste serpi si peste balauri"-,dar vai noua!,cat de nerecunoscatori suntem si vrem sa fim! Pacatele zilelor noastre au intrecut orice inchipuire si totusi Dumnezeu ne ingaduie , ne vrea ai Lui , ne doreste, pentru ca ne iubeste.El vrea sa fim cu El si sa ne putem bucura impreuna cu El.
Glasul Lui de atata timp ne cheama,, Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si eu va voi odihni pe voi" si totusi este neascultat de atatia ani .Ajutorul Lui ne este oferit permanent ,numai ca noi nu-L dorim .
Adevarat este proverbul romanesc,,Fara Dumnezeu nu poti trece nici pragul,dar cu El treci si marea nevatamat",dar de multi nesocotit.Cu Dumnezeu poti face totul , fara El nimic.El e ,,Calea , Adevarul si Viata"noastra. Drumul nostru, calea noastra ar trebui sa fie Calea Lui, presarata - e adevarat- cu suferinte, dar si cu multe bucurii. ,, Viata in lume este un drum al Crucii si un binemeritat canon pentru pacatele noastre"spun Sfintii Parinti,dar , dupa rastignire, vine si invierea.Rugaciunea si rabdarea sa ne fie aripi in zborul nostru catre cer . Fiind crestini,calea pe care o avem de urmat este calea Crucii,a purtarii Crucii, a Crucii de fiecare zi. In varful Taborului se ajunge greu ,dar ce bucurie acolo ne asteapta Insusi Domnul nostru Iisus Hristos.
,,A-L urma pe Hristos este o lucrare anevoioasa , ce dureaza intreaga viata, dar pe cat este de grea , pe atat e de dulce. Cine a mai facut ce a facut Domnul Hristos?A omorat moartea prin Invierea Lui , ne-a adus viata vesnica.Oricat de triste si oricat de mari ar fi problemele zilnice sa saltam de bucurie, caci ,,Hristos al meu a inviat si nu va fi nici o problema".( Par. Porfirie)
Cu cat este mai grea crucea pe care o purtam , cu atat e mai mare sfintenia pe care o dobandim . Suferinta si greul sunt adevarate comori pentru omul credincios , pentru ca il fac rabdator si smerit.Atunci cand in momentele grele ne pastram linistea sufleteasca , aratam in mod practic ca-L iubim cu adevarat pe Dumnezeu.Sfintii 40 de mucenici ,atunci cand au fost aruncati in lacul inghetat , strigau:,,Greu e gerul , dar ce dulce-i Raiul!".Si prin rabdare au devenit adevarate fapturi minunate care isi lucrau asemanarea cu Dumnezeu.
Sa-L urmam pe Dulcele Mantuitor cu dragoste si rabdare!El ne doreste numai binele ,oricat de mari ar fi necazurile si supararile.Sa-L urmam recunoscatori si rabdatori, constienti ca Domnul ne poarta de grija si ne cunoaste ca suntem fapturi atat de minunate si totusi atat de nerecunoscatoare!

Vino, Doamne Iisuse Hristoase,si intra in sufletele noastre, imprastiind intunericul nostru cu Lumina Ta!Amin.
Tufis Dorin
(articol publicat in ,,Iisus Biruitorul" nr, 50 din 4-10 dec.2006)

LA UMBRA LUI HRISTOS

O , ce fericita este calea credintei:calea credintei cand il cauti pe Domnul cu tot dinadinsul(Prov.8,17)!
O, ce fericita este calea Lui Hristos pe care ne-am ales-o noi! Ea este:
- calea cea ingusta care duce la viata vesnica (Matei 7 ,14)
-calea adevarului(2 Petru 2 , 2)
-calea cea dreapta (2 Petru 2 ,15 )
-calea neprihanirii (2 Petru 2, 21 )
-calea mantuirii ( Luca 13 , 29)
-calea cea noua si vie , pe care ne-a deschis-o Domnul (Evrei 10 , 2o)!
Slavit sa fie Domnul Iisus , caci El ne-a izbavit de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in Imparatia dragostei Lui......O , si ce bine este in aceasta Imparatie a dragostei si a luminii! In aceasta primavara a sufletului , inundata in toate luminile fericirii,si in toate mirosurile dumnezeiesti din Tara vesniciilor.Precum asa de minunat se descrie la Cantarea Cantarilor 2 , 10-13;,,Scoala-te, iubito si vino frumoaso!Caci iata ca a trecut iarna ;a incetat ploaia,si s-a dus.Se arata florile pe camp,a venit vremea cantarii....
O, primavara a Domnului-primavara plina de farmec nespus ,farmec ceresc!...
O, stare fericita a sufletului, care se aseaza la picioarele Domnului , si-I asculta cuvintele Lui- ce este oare mai presus de tine....?
Iata ,a sosit acum si primavara mult asteptata....In pribegia mea prin lume, m-am oprit putin ....... si gandul ma duce la cuvintele minunate ale Sf. Scripturii,din Cantarea Cantarilor 2 , 3-4 ),,Ca un mar intre copacii padurii,asa este prea iubitul meu intre tineri. Cu asa drag stau la umbra lui, si rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.El m-a dus in casa de ospat, si dragostea era steagul fluturat peste mine"
,,Cu asa drag stau la umbra lui....". O ,ce fericita stare de odihna si multumire deplina!
,,La umbra lui......"inseamna -la umbra Lui Hristos... Da , numai la umbra Lui , si la nimic altceva. Nici la umbra faptelor noastre ;nici la umbra unor invataturi,fie ele cat de adevarate;nici a unor oranduiri,oricat de insemnata ar fi ele. Toate acestea , negresit, isi au locul si pretul lor , dar nu ne putem aseza la umbra lor, caci facand asa , le vom gasi ca si curcubetele lui Iona, cu umbra lui, care,,intr-o noapte s-a nascut si intr-o noapte a pierit"(Iona 4,6-10 ).Nu , ci noi vom sta la umbra Lui Hristos: a Lui Hristos singur,-a Lui Hristos totdeauna....
,,Si rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele...."O, ce fericita dulceata si desfatare este rodul Lui Hristos!- ,,Cand urmez invataturile Tale, ma bucur de parca as avea toate comorile"- scrie psalmistul..
Oranduirile Tale sunt prilejul cantarilor mele in casa pribegiei mele. Ma scol la miezul noptii sa te laud...Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele....!
O, sa ingaduim cu dragoste Domnului Iisus , ca El sa ne duca in casa Lui de ospat. Si sa aflam, ca steagul fluturat peste noi este dragostea Lui ...Si sa fim incredintati, ca sufletul nostru nu poate fi fericit decat in Casa Lui de ospat si la Umbra Lui .......Amin.

Pr.Vladimir Popovici (articol publicat in ,,Iisus Biruitorul" nr. 16-17 din 1 mai 1947)

CALEA IMPARATEASCA

,,Extremele de ambele parti sunt foarte vatamatoare;sa mergem pe calea de mijloc, calea imparateasca,evitand extremele de amandoua partile".
( Sfantul Ioan Casian)

Noi ,crestinii ortodoxi cei de azi,traim una din cele mai grele perioade ale Bisericii Lui Hristos.Vrajmasul mantuirii noastre ,diavolul ,ataca mai mult decat oricand si se straduieste din toate puterile sa-i abata pe crestini de la calea cea adevarata aratata si traita in Biserica de fericitii nostri inaintasi.Libertatea capatata cu atata jertfa nu este inteleasa deloc bine.Viata crestinilor parca era mai intens traita in ,,catacombe",ascunsa de ochiii celor rai,dar sub binecuvantarea Lui Hristos,cu lacrimi si foc,fara exagerari si fara caderi.Se face prea multa valva de cum sa fim ,ce sa facem,uitand sa punem insa mai ales si mai des genunchii la rugaciune ,cu nevointa si smerenie,dar nu cu smerenie fatarnica,cu ,,eu sunt pacatos",ci cu smerenie adevarata,cu roade binecuvantate.
Avem atatea invataturi curate si adevarate,oferite noua cu multa dragoste de Domnul nostru Iisus Hristos.Avem atatea pilde ale Sfintilor nostri Parinti ,traire,umblare,credinta dupa care sa ne ghidam pe ce cale sa umblam si cum sa traim cu mare atentie,ca sa nu cadem ori in lene si trandavie,ori in multa ravna fara ,,cunostinta"(cf.Rom.10,2),sa alunecam in habotnicie.Sa fim veghetori !Diavolul ne poate insela ,daca nu facand pacate,otravindu-ne sufletul si omorandu-ne trupul,din ravna fara masura.
Sunt unii dintre noi care,din prea mult zel,cred ca traiesc duhovnicesta,dar ,in aceasta ravna fara pricepere ,ajung sa cedeze in fata ispitei de a judeca pe altul mai slab.Sa fugim de a fii judecatorii altora,ci sa fim propiii nostri mustratorisi judecatori.Sunt unele imprejurari in care este necesar sa primeze dragostea ,chiar daca,, se calca litera",stiut fiind ca,, litera omoara,iar Duhul face viu". Sfata Scriptura ne invata cum sa fie umblarea noastra ,zicand:,,Sa nu va abateti nici la dreapta ,nici la stanga",ci sa mergeti pe calea imparateasca(Deut. 5 ,32; 17, 20).Sfantul Vasile cel Mare zice:,,Drept cu inima este cel ce nu-si are gandul aplecat nici la prisosinta,nici la lipsa,ci e indreptat spre locul cel din mijloc al virtuti".Iar Parintele Serafim Rose spunea :,,Suntem datori sa dobandim,cu toata staruinta si cu toata sarguinta,darul deosebirii,care ne va pazi nevatamati de indinderea peste masura spre amandoua partile".
,,Dreapta -socoteala il invata pe om sa mearga pe calea imparatesca,evitand extremele de alaturea;de la dreapta nu-l lasa sa fie amagit de ingamfare peste masura si celelalte,iar de-a stanga sa nu fie atras de negrija si lene"-se spune in Filocalia,vol.1.
Sa fim adevarati luptatori ,care nu lasam sa ne slabeasca vigilenta!Sa nu ne aflam linistea pana nu traim dupa voia Domnului si sa luptam pana la sange cu patimile,ca sa putem dobandi Imparatia Cereasca si Vesnica.
Sa fim cu bagare de seama la toate cursele care ni le intinde diavolul.Lumea de azi a pierdut, prin necredinta si fatarnicie ,prin nerespectarea cu strictete a adevarurilor dumnezeiesti,Harul Lui Dumnezeu ,pe care Sfintii Parinti l-au castigat si pastrat cu lupta ,cu viata curata ,umbland cu frica si cu cutremur in Fata Lui Dumnezeu.
Traim vremurile de pe urma ,cand inselaciunea este tot mai suptila,incat diavolul va incerca ,de este cu putinta ,sa-i amageasca si pe cei alesi(cf.Mt.24,24).
Parintele Serafim Rose spunea:,,Crestinilor ortodoxi! Pastrati cu sfintenie harul pe care il aveti.Nu ingaduiti ca el sa devina o chestiune de obisnuinta.Nu-l masurati dupa masura omeneasca si nu va asteptati ca el sa para logic sau pe intelesul celor care gandesc lumeste .Fie ca toti crestini ortodoxi sa se intareasca pentru batalia care il asteapta,neuidand niciodata ca ,in HRISTOS ,victoria este deja a noastra".

Tufis Dorin
(articol publicat in ,,foaia Iisus Biruitorul"nr.26/24-30 iunie 2007)

CEILALTI OCHI SI CEALALTA LUMINA......

Ce dureroasa si ce grozava este viata traita in intuneric.Despre aceasta numai cel care odata a vazut soarele iar astazi este orb.....sau acela care altadata a fost orb iar acum vede - ar putea sa-si dea cu adevarat seama. Niciunii din oameni nu sunt asa de nenorociti ca acei care nu pot vedea .Ce ar putea fii oare mai trist si mai amar ca o astfel de viata traita intr-o vesnica noapte!Ca nici o suferinta nu este asa de amara ca ea .
Cu cat mai nenorocita este starea unui om atunci cand sufletul ii este orb!Cu cat mai amara este aceasta orbie si cu cat mai vrednic de mila este un astfel de nenorocit al carui suflet sta in intuneric!...Ce iad si ce intunecime poate sa zaca in sufletele acelea in care n-a rasarit niciodata Lumina cunostintei Lui Hristos. Cine ar putea sa spuna ? Cred ca nu se poate masura.De aceea ,cand Bunatatea si Harul Lui Dumnezeu se indura de cineva si ii deschide ochii ,bucuria omului aceluia este asa de mare .Cand strafulgerarea Luminii Lui Dumnezeu patrunde in noaptea sufleteasca a unui om si ii deschide ochii sa vada adevarata lui stare - cine ar putea spune ce se petrece in clipa aceia intr-o viata!....
Ce taina este in lumina aceia care lumineaza ceilalti ochii......,in ce lume noua te duce si ce priveliste noua iti arata!...Imparatia Luminii isi deschide portile in fata ochilor uimiti si tu gusti stari si simtamine si haruri pe care nici nu le putea-i banui vreodata.Doamne Iisuse Hristoase ,ce mare dar este Lumina Ta...ce binecuvantare .Cat de mult iti datoreaza Tie ,acei care au fost invredniciti sa te intalneasca si in a caror noapte Tu ai facut sa straluceasca Lumina Ta .De pe a caror ochi Tu ai facut sa cada solzii pacatului si a caror privire ai spalat-o Tu .....Pentru ca luminile lor sa poata vedea adesea lucruri care ni-i este ingaduit omului uneori nici sa le rosteasca .O,voi cei care Domnul Iisus v-a deschis ochii sa vedeti ,cat de buni ar trebui sa fiti voi,cu cei care nu vad inca....Cat de mult ar trebui sa va fie mila de ei si cum ar trebui sa-i cautati pentru a-i aduce la Acela care le poate da si lor Lumina!
Nu dispretuiti niciodata pe acela care inca nu vede,oricine ar fi acela .Orbia trupeasca poate nu are niciodata leac ,dar orbia sufleteasca are.E nevoie doar ca Lumina minunata a Lui Dumnezeu sa fulgere prin intunericul care i-a lipit,ca sa-i dezlipeasca .
Nu dispretui niciodata pe un om oricat de orb ar fi cu sufletul.In oricare clipa Indurarea Lui Dumnezeu ar putea sa-i ridice intunericul de pe ochi ,pentru a vedea comorile minunate ale Harului Sau.
Dragul meu daca n-ai lumina vino la Izvorul Luminii,la Domnul Iisus Hristos ca sa-ti dea Lumina Lui cea minunata .Iar daca o ai bucura-te de ea, ca de cel mai minunat Dar a Lui Dumnezeu, multumindu-I pentru ea si rugandu-L sa ti-o desavarseaca .
Pentru ca din ce te apropii,de ea ,e mai minunata.
Ferice de tine daca ai aceasta Lumina .
Ferice de tine daca la sfarsitul vietii tale vei putea zice cu Iov:,,Lumina Lui ma calauzea in intuneric"(Iov 29,1,5)Slavit sa fie Domnul!
Traian Dorz

(din ,,Iisus Biruitorul"nr.7-8 ,1 martie 1947)

DRAGOSTEA

Dumnezeu este dragoste(1 Ioan 4,16)

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poarta cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. (Corinteni I-13)
Cand vorbim de dragoste,vorbim de Dumnezeu,pentru ca El ,din dragoste,Si-a dat viata pentru noi.Dragostea este semnul dupa care se cunosc fii Lui Dumnezeu.Cine nu iubeste pe semeni sa nu mai spuna ca iubeste pe Dumnezeu.Fara acest rod al dragostei nu poate fi unitate si nici comuniune.,,Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenici Mei ,daca veti avea dragoste unii fata de altii"(Ioan 13,35).
Dupa Inaltarea Domnului,ucenicii erau una in gandire si in lucrare.Dar,mai tarziu diavolul a uneltit impotriva crestinilor ,zicand :Ce-i de facut ?Sa-i dezbinam!Si i-au dezbinat prin diferite crezuri si invataturi rele.
Asa au aparut luptele si jertfele pentru apararea Adevarului.Dar aceste lupte nu s-au terminat nici pana astazi,caci,atunci cand se formeaza o unitate si se porneste cu intelegere,vine repede vrajmasul cu neintelegerile si dezbinarile.El umbla peste tot pana isi gaseste o unealta prin care sa dezbine unitatea.Chiar si in adunarile cele mai mici ,tot gaseste diavolul pe cineva care sa impiedice bunul lor mers .
In lumina acestui Adevar ,sa ne cercetam fiecare si sa ne cunoastem pe noi daca avem in noi dragostea Lui Dumnezeu sau nu.Daca putem iubi pe frati sau nu.Daca avem un Domn, o credinta si un botez, sau nu (Efes.4,5)......................
Strigam tuturor celor dezbinati dintre noi:Veniti, fratilor,inapoi la Hristos ,inapoi la mama noastra ,Biserica,la dragostea primilor nostri inaintasi!Veniti cu totii sa fim o inima si-un gand!
Dumnezeu este Dragoste ,nu dezbinare.
Dumnezeu este Pace,nu tulburare.
Dumnezeu este Smerenie,nu ingamfare.
Dumnezeu este Unul,nu doi.
Dumnezeu a facut un singur Cer,un singur Soare,un singur Pamant,o singura Viata vesnica.
Sa ne judecam mai inainte de a veni Judecata Lui.
Sa ascultam mai inainte de a plati neascultarea.
Sa ne supunem Lui mai inainte de a veni pedeapsa.
Domnul sa ne ajute!
Slavit sa fie Numele Lui!

Marin Guguleanu Cilieni-Olt

(articol publicat in ,,foaia Iisus Biruitorul"nr.39 din 20-26 sept.1999)

CURATIA INIMII

Mantuitorul Iisus Hristos,in a 6 a Fericire,spune:,,Fericiti cei curati cu inima ,ca aceia vor vedea pe Dumnezeu"(Mt.5,8)La curatia inimii putem ajunge fugind de desfranare,de ura,de zgarcenie,de nedreptate si viclesug,de defaimarea aproapelui,de batjocora ,minciuna,lacomie si de multe alte fapte asemenea acestora.De aceia ,Sfanta Scriptura ne indeamna sa cautam ,,pacea cu toata lumea si sfintenia,fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul"(Evrei 12,14)
Sf.Ioan Scararul spune:,,In inima lacomilor se misca visuri de mancari,iar in inima celor ce plang,visuri de judecata si de chinuri".Iar Sf. Nicodim Aghioratul zicea:,,Precum centru se afla in mijlocul cercului la fel inima se gaseste in om ca centru in care sunt unite simturile ,toate puterile trupului si toate puterile sufletului.Asa cum inima noastra este centrul vietii trupului,la fel si inima duhovniceasca este centrul vietii noastre duhovnicesti.Omul are doua inimii :una este inima trupului ,cealalata inima sufletului.....In inima exista patimile de tot felul ,gandurile hulitoare,ticaloase ,desfranate,toate dorintele cele rele,inclinatiile ,poftele,straduintele;si deprinderile acestea ajung sa o raneasca cu lucrurile lumii,din inima nascandu-se si gasindu-se tot in inima".Sf. Marcu Ascetul afirma clar:,,Rautatea ,miscandu-se in ganduri,face inima indrazneata .Dar desfiintata prin rugaciune si nadejde ,o zdrobeste".Iata ce ne invata Sf.Isaac Sirul :,,Inima este cea care cuprinde si carmuieste simturile ,este radacina lor.Daca radacina este buna,atunci ramurile vor fi bune".
Mantuitorul ne ofera modelul pe care trebuie sa-l avem mereu in fata:,,Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima,si veti afla odihna sufletelor voastre"(Mt.11,28).Sf. Ioan Scararul ,referindu-se la acest cuvant al Domnului,atrage atentia:,,Invatati-va de la Mine"deci nu de la lume ,nu de la om si nu din carte,ci ,,de la Mine"de la lucrarea Mea cea din voi,,,ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre"de patimile ce va razboiesc".
Cata vreme avem nemultumire ,cata vreme avem zbucium sufletesc,cata vreme avem intinaciuni ale gandurilor inima noastra inca nu este curata.Inca nu s-a implinit ceea ce zicem in Psalmul 50-,,inima curata zideste intru mine Dumnezeule"-inca nu suntem in situatia de a fi fericiti de Insusi Domnul Iisus,inca nu avem in simtirea noastra constiinta legaturii cu Dumnezeu.
Curatia inimii este astfel una din cele mai inalte trepte ale desavarsirii,ale sfinteniei.De aceea ea va fi rasplatita cu cea mai mare fericire,care este privirea Lui Dumnezeu.Avand aceasta fagaduinta de la Mantuitorul,fericit va fi credinciosul care ,la trecerea pragului spre viata cea vesnica poate grai cu Psalmistul:,,Iar eu intru dreptate ma voi arata Fetei Tale,satura-ma-voi cand se va arata Slava Ta"(Ps.16,15)
Ca ajutor pentru curatia inimi avem rugaciunea si privegherea :,,Privegheati si va rugati ,ca sa nu intrati in ispita"(Mt.26,41).Privegherea are inteles de luare-aminte,iar rugaciunea are inteles de angajare in fata Lui Dumnezeu intr-o stradanie de a avea inima curata.
Domnul Hristos sa ne ajute ca prin inima curata sa implinim conditia vederii Lui.Amin

Valerica Busa,Cilieni-Olt
(articol publicat in ,,foaia Iisus Biruitorul"nr.42 din 13-19 oct.2003)

RUGACIUNEA-cheia Raiului

Dupa cum fiecare casa are o incuietoare si nu poate fii deschisa,decat cu o cheie,tot asa nici portile Raiului nu le putem deschide daca nu avem la indemana cheia:rugaciunea. Ea a fost practicata de toti cei care si-au dorit mult sa intre in camarile ceresti;a fost si este cheia care deschide Cerul,care deschide camara tuturor binecuvantarilor.Dupa definitia marilor nevoitori si traitori ai Bisericii stramosesti,rugaciunea este suflarea vietii noastre.Pentru omul duhovnicesc ,rugaciunea este ceea ce este oxigenul pentru viata cea trupeasca .Si vedem ce se intampla cu omul care nu mai respira :moare,miroase greu si se destrama . Asa e si cu rugaciunea :pentru viata noastra duhovniceasca ea nu trebuie sa slabeasca;ea hraneste sufletul ,il intareste,il face mai puternic si mai tare in fata atator necazuri ale zilelor noastre.Rugaciunea nu trebuie sa slabeasca sau sa lipseasca din viata noastra de crestini,oriunde si oricand. A ne ruga inseamna a astepta totul numai de la Dumnezeu,pentru ca numai de la El ne poate veni binele.Rugaciunea ne tine sufletul deschis mereu,pentru a fi umplut de harul ,binecuvantarea si dragostea Lui Dumnezeu.Numai prin rugaciune ne putem incredinta necontenit in Bratele Sale,ii putem spune toate necazurile,temerile,ingrijorarile,supararile si lipsurile noastre.Ce frumoasa e viata cand ne putem odihni in bratele Domnului prin rugaciune!Sa suspinam si sa ne tanguim inaintea Lui ,coplesiti de simtamantul neputintei ,al slabiciunii si al putinei noastre credinte.Dar ,cu siguranta ,neslabindind rugaciune,vom primi putere.Vedem cu totii cum rugaciunea zilelor noastre a slabit in calitate ,in putere dar si in cantitate .Duhul umilit,inima infranta si smerita trebuitoare zilelor noastre a disparut aproape de tot.Oamenii blanzi,buni sunt cam rari,iar acest lucru se intampla pentru ca a slabit rugaciunea .Ce frumos ar fi ca ,in momentele grele din viata ,rugaciunea sa ne fie mangaiere si pace!Ce liniste,ce usurare ar aduce ea!Cine a gustat din acest izvor,cu siguranta doreste sa se adape mereu din el.Ce minunat si cu ce pace am primi chiar si ce credem noi ca e rau atunci,cand prin rugaciune ,ne incredintam Lui Dumnezeu si cand stim ca tot ceea ce ne vine in viata este de la El !Sa aducem inaintea Lui greutatea si povara pacatelor noastre cu lacrimi si vom vedea cum raza luminii Sale sfinte va lumina si va spala toate ale noastre.
Sa ne ingredintam prin rugaciune Cerului,ca Dumnezeu sa reverse bunatatea si mila Sa peste tot pamantul.Impreuna si numai impreuna uniti in rugaciune putem face fapte bune,putem intoarce multe spre bine....Numai carbunii stransii la un loc pot face un foc mare;asa si rugaciunea unita:ajunge mai repede la cer.
Sfantul Teofan Zavoratul spune despre rugaciune:,,Cine sta mult la soare isi incalzeste trupul;astfel ,cine cugeta la Dumnezeu si la cele dumnezeiesti tot timpul isi incalzeste sufletul".Sa ne incalzim ,iubitilor,sufletul nostru cu rugaciunea pentru toata lumea. Sa-i aducem Domnului toate problemele noastre,rugandu-L sa le randuiasca pe toate spre binele Bisericii Sale si mantuirea sufletelor noastre.Amin.
Tufis Dorin

(articol publicat in,,foaia Iisus Biruitorul"nr.39,din 23-29 sept.2007)