Sfantul Grigorie Palama spune:,,Sa lucram cu trupul si sa ne rugam cu sufletul.Omul nostru din afara sa implineasca lucrurile trupesti,in timp ce omul dinlauntru este dedicat cu totul slujirii lui Dumnezeu.Asa cum ne-a poruncit Domnul Iisus :,,Tu insa cand te rogi ,intra in camara ta si,inchizand usa, roaga-te Tatalui tau Care este in ascuns ..."(Matei6,6) Camara sufletului este trupul ; usile sunt cele cinci simturi ale trupului.Sufletul intra in camara sa atunci cand mintea nu hoinareste printre lucrurile si grijile acestei lumi,ci sta inlauntru,adica in inima noastra. Simturile devin si raman inchise atunci cand nu le lasam sa se ataseze de lucrurile exterioare.In acest fel,mintea noastra ramane libera fata de orice legatura lumeasca si,prin tainica rugaciune a mintii,se uneste cu Dumnezeu,Tatal ei"
In aceasta unire ,sufletul traieste o negraita bucurie.Inima se deschide cu totul iubirii lui Dumnezeu.Rugaciunea nu mai este atunci o simpla dorinta de a obtine ceva,ci ea devine o stare in prezenta lui Dumnezeu.
Sfantul Teofan Zavoratul scrie:,,Lucrul cel mai important in rugaciune este de a sta in fata lui Dumnezeu cu mintea in inima si a ramane in aceasta atitudine zi si noapte,fara incetare,pana la sfarsitul vietii"
Deci organele simturilor trebuie inchise,pentru a pazi inima,caci ,,diavolul sta intotdeauna inaintea noastra si pandeste luand seama la organele simturilor noastre si,indata ce-i vom deschide chiar si numai pe unul din ele,intra inauntrul nostru si ne omoara"-spune Sf. Isaac Sirul.
Organele simturilor se pot pazi prin:
-gandul la moarte,despre care Sf. Vasile cel Mare spune ca este,,cea mai mare filozofie";
-gandul la raspunsul ce-l vom da la Infricosata Judecata a lui Hristos;
-gandul la muncile vesnice ale iadului.
Cand omul are astfel de ganduri diavolul,numit de Sfintii Parinti ,,furincoleul"-caci la inceput se afla mic asemenea furnicii,iar apoi se arata ingrozitor ca leul-neprimind de la noi hrana dezmierdarii simturilor,se indeparteaza rusinat si neputincios.
De aceea,sa luptam cu patimile noastre cu inversunare,incepand chiar de atunci cand par mici,cum e furnica,caci nu vom mai putea face nimic impotriva lor,daca le-am lasat sa devina lei.Iar lupta cu patimile de orice fel cere mare efort,pentru ca impotriva noastra stau:diavolul,obiceiul cel rau si nenumaratele rataciri din minte.
Sa strigam ,dar si noi catre Domnul:
-Doamne ,trimite-ne ajutorul Tau cel sfant,ca sa ne intareasca si sa ne lumineze spre a nu cadea in cursele vrajmasului-diavol,ce sta gata sa ne prinda in ele.Amin.
Valerica Busa-Cilieni-Olt
(articol publicat in ,,Iisus Biruitorul"nr.42 din 9-15 oct.2000)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu