Mandria este pacatul cel mai grav al omului,pentru ca ea sta la originea caderii noastre.Diavolul insusi s-a folosit de aceasta arma pentru caderea cea dintai si a deschis astfel in noi rana pacatului.
Deci divolul a pierdut minunata sa natura dintai din cauza mandriei.Condamnat sa primeasca o pedeapsa pe masura crimei comise,a incercat sa-l prinda drept complice pe om ,pentru a transfera in el, mai apoi, rodul pacatului sau,facandu-l astfel si partas raului.
Cum se face pentru a tine departe ,,virusul"mandriei?Psalmistul zice:,,Nu ma abat de la Legea Ta"
Pentru ca singura Legea Lui Dumnezeu poate infrange ,, virusul"mandriei.
Sunt multi care se lasa cuprinsi de fiorul victoriilor celor mandri.Si sunt ispititi nu numai dintre aceia aflati departe de credinta,ci sunt si dintre aceia care cunosc in profunzime poruncile cele mai exigente continute in Sfanta Scriptura.Acestia vad ca persoanele ce se abat de la lege,tradandu-o, sunt in lumea aceasta sufocati de bogatie.Se comporta ca niste ,,arbitri ai nedreptatii",sunt aroganti si dispretuiesc pe cei credinciosi,se pornesc impotriva acelor oameni care,purtandu-se dupa prescriptiile Legii dumnezeiesti in frica de Dumnezeu,smeresc inima lor.Se poarta asa chiar scolitii intr-ale duhului, promovati ,incununati cu laude si,peste toate,dispunand de mari puteri in cunoastere!
Devin o mare tulburare pentru acestia ceilalti ,carora le sunt la indemana ,,reusitele"ce par cu atat mai multe cu cat mai grave sunt calcarile de lege comise de ei,vazand cum, din contra, oamenii drepti sufera saracie,pierderea fiilor lor,ori de-a dreptul neputinte vecine cu iadul.Se intampla astfel ca se incepe a se gandi ca Dumnezeu loveste in dreptii Sai si se pierde din vedere adevarul principal, prin intermediul caruia intelegem ca grija pentru rasplatirea faptelor noastre bune pastreaza nu in vremea aceasta,ci in viitor.Dar sunt putini aceia care sunt in stare sa inteleaga acest adevar.
Intelegem si noi ca nu este corect sa iesim in fata cu asemenea expresii:,,Unde este providenta Lui Dumnezeu?Si unde este dreptatea Sa?Acest ingamfat traieste in abundenta si acest arogant e bogat,acest ,, fara Dumnezeu"este fericit si plin de putere.Pe cand iata, acel drept zace in descurajare si mizerie, lipsindu-i si strictul necesar pentru a trai.Ba mai grav,pe acesta din urma il imbrosca nelegiuitul cu insulte,insolentul acela calcandu-l in picioare.In sfarsit e un marginalizat.Un nimeni!Acest soi de ispite nu e usor de invins, cu atat mai putin cu cat tu nu reuseste sa-ti arunci privirea ta asupra adevaratei realitati si nu te lasi inteleptit de poruncile divine.
Pana si Psalmistul era temator si ,in sufletul lui, suferea si se indoia , fiindca nu intelegea soarta acestor apropiati ai lui.Zice si el:,,Si ma framantam sa pricep aceasta , dar anevoios lucru este inintea mea!Pana ce am intrat in locasul cel sfant a Lui Dumnezeu si am inteles sfarsitul celor rai:
intr-adevar , pe drumuri viclene i-ai pus pe ei si i-ai doborat cand se inaltau.Cat de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins ,au pierit din pricina nelegiuirii lor.Ca visul celui ce se desteapta, Doamne, in cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai facut".(Ps. 72,16-20)
Psalmistul a putut vedea , cu duhul profetic ce-i era daruit , si a inteles ce ,,biruintele"nelegiuitilor in veacul acesta sunt asemeni unui vis, dintre acelea in care se pot scufunda linistiti,fiindca ei dorm.Dar visul dispare fara de greutate;acelora care credeau ca beau, acum le este sete;acelora care benchetuiau,acum le este foame;din visul acela nu le ramane nimic consistent sau intreg.Si cu adevarat dorm si viseaza aceia care traiesc in usuratate :sunt treji pentru cele ale lumii.Si sunt adormiti pentru cele ale Lui Dumnezeu.
,,Dar de Legea Ta nu m-am abatut"sunt cuvintele Psalmistului.Asa se poate exprima un om in care straluceste nu numai harul celui care se poarta bine,ci si curatia celui care drept a gandi, in cele mai adanci ale constiintei,si nu a pus la indoiala judecata Lui Dumnezeu.
Sf. Ambrozie al Mediolanului
(din,,Viu va fi sufletul meu" Colectia Patristica, ed. O.D. Sibiu-2000 ,traducere de pr. C-tin Necula)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu