,,Totul este faurit prin Cruce,totul este o prefigurare a Crucii.Crucea este temeiul Luminilor,noi insine suntem facuti in cruce .Crucea este taina lumii.Caderea omului este o abatere ,o ignorare a Crucii,o tagaduire a ei .Marea tragedie a omenirii este neintelegerea Crucii ,adica neputinta de a pricepe rostul si trebuinta jertfei noastre proprii,de a pricepe Sfanta Dragoste care duce in chip minunat la Sfanta Cruce,e inima Crucii.Dar aceasta nepricepere tragica duce fara voia noastra tot la Cruce,la crucificarea Lui Dumnezeu de catre om, la prisosul de dragoste a Lui,la intalnirea cu Crucea Lui:omul cazut,tagaduitor s-a asezat de-a curmezisul lui Dumnezeu si naste Crucea pe care voia s-o nimiceasca,sa o abata ,sa o tagaduiasca."(Ieroschimonahul Daniil Tudor)
,,Crucea personală a fiecăruia, când se uneşte cu Crucea lui Hristos, atunci puterea şi lucrarea acesteia din urmă trece asupra noastră, devenind un fel de canal prin care, din Crucea lui Hristos, se revarsă asupra noastră orice binefacere şi orice dar desăvârşit. Prin urmare, crucile personale ale fiecăruia sunt la fel de necesare în lucrarea mântuirii pe cât este şi Crucea lui Hristos. Nu veţi întâlni nici un mântuit care să nu fi fost purtător de cruce. De aceea, fiecare este înconjurat din toate părţile de cruci, ca să nu se ostenească căutându-şi crucea şi ca să fie aproape de puterea mântuitoare a Crucii lui Hristos.Dacă vrei să-ţi fie bine, lasă mângâierile, porneşte pe drumul crucii şi al pocăinţei, mistuieşte-te în focul răstignirii de sine, căleşte-te în lacrimile frângerii inimii şi vei deveni aur sau argint sau piatră preţioasă şi, la timpul potrivit, vei fi luat de Stăpânul ceresc pentru înfrumuseţarea prealuminoaselor şi prealiniştitelor Sale lăcaşuri."(Sf.Teofan Zavoratul)
,,Crucea are multe înţelesuri duhovniceşti. Ea are în sine fie o suferinţă trupească, fie una sufletească, iar purtarea crucii înseamnă recunoaşterea fragilităţii noastre umane şi recunoaşterea limitelor. "Mântuitorul Iisus Hristos ne spune că asumarea Crucii înseamnă recunoaşterea întru smerenie a fragilităţii şi a limitării noastre şi, în acelaşi timp, El ne arată că purtarea Crucii, ca etapă în urmarea lui Hristos, înseamnă să aducem suferinţa, neputinţa, neîmplinirea, limitarea sau fragilitatea vieţii noastre în faţa Lui, ca să nu purtăm Crucea singuri, ci să purtăm Crucea ajutaţi fiind de El. Această prezentare a crucii noastre, a vieţii noastre, în faţa lui Hristos înseamnă cererea ajutorului lui Dumnezeu. Mântuitorul Iisus Hristos asumă suferinţa Crucii noastre şi o umple cu prezenţa iubirii Sale milostive, pentru că El mai întâi a purtat Crucea suferinţei şi a făcut din ea scară către bucuria Învierii."(P.F. Daniel -patriarhul B.O.R.)
,,In viata pamanteasca omul are trei cruci de purtat:
1.Crucea de prevenire,prin care Dumnezeu ne tine departe de ispite si pacate.
2.Crucea de indreptare(ispasire,pedeapsa) prin care platim pacatele facute sau mostenite.
3.Crucea de intarire(jertfa) prin care ne daruim aproapelui,prin care chiar si murim pentru aproapele.Aceasta este crucea crestinului.Observam ca aceste trei cruci sunt asemenea unui tratament pe care Dumnezeu ni-l administreaza pentru a ne lecui de bolile sufletesti si care are trei trepte:prevenirea aparitiei bolii,indreptarea(insanatosirea) si intarirea sufletului."(Parintele Arsenie Boca)
,,Ce înseamnă aceasta: să-ţi iei crucea?
Aceasta înseamnă primirea de bunăvoie a fiecărui mijloc de vindecare care ni se dă din mâna lui Dumnezeu, oricât de amar ar putea fi.
Cad nenorociri mari asupra ta? Fă ascultare faţă de Voia lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Noe.
Ţi se cere jertfă? Aşează-te în mâinile lui Dumnezeu cu aceeaşi credinţă pe care a avut-o Avraam, atunci când a mers ca să-şi jertfească fiul.
Ţi s-a năruit gospodăria? Ţi-au murit copiii dintr-odată? Îndură toate cu răbdare, lipindu-te de Dumnezeu în inima ta, aşa cum a făcut Iov.
Te părăsesc prietenii şi te-au împresurat duşmanii? Rabdă toate fără cârteală şi cu credinţa că ajutorul lui Dumnezeu este aproape, aşa cum au făcut Apostolii.
Eşti trimis la moarte pentru Hristos? Mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru asemena cinste, ca miile de mucenici creştini.
Crucea este grea pentru omul cel vechi, trupesc, grea pentru un trup „cu patimi şi cu pofte„ (Galateni 5:24), dar nu este grea pentru omul cel duhovnicesc.
Crucea „pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1:18). De aceea noi ne lăudăm în Crucea lui Hristos şi în crucea pe care o purtăm pentru El.Domnul nu caută ca noi să luăm Crucea Lui, ci pe a noastră. Crucea Lui este cea mai grea. El nu a fost răstignit pentru păcatele Lui, ci pentru ale noastre şi, de aceea Crucea Lui este cea mai grea. Noi suntem răstigniţi pentru propriile noastre păcate: de aceea crucea noastră este mai uşoară."(Sf.Teofan Zavoratul)
"Nu exista o ierarhizare a crizelor in viata omului, fiecare criza, cand vine, este cea mai puternica, fiindca drumul mantuirii este o urcare pe Golgota si la fiecare pas ai acelasi efort de a te ridica mai sus la care se adauga si oboseala. Fiecare criza care vine, aduce o imbogatire. Orice este durere in viata aceasta nu este decat o nastere. Evei i-a spus Dumnezeu ca in durere va naste copiii si mie mi s-a facut din ce in ce mai clar ca fiecare durere este o nastere. Copilul esti chiar tu, cel care traiesti durerea, care treci prin griji... Fiecare criza este un pas inainte, fiecare clipa de acest fel este cea mai mare fiindca n-ai mai trecut-o. In sensul acesta, cu infricosare astept sa vad ce alte crize imi mai aduce viata si cu nadejde la imbogatirile ce urmeaza din ele. Raman la rugaciunea: "Doamne, cum stii Tu miluieste-ne pe toti".( Parintele Rafael Noica)
“Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei, că morţii a sculat şi moartea o a surpat, pentru aceasta ne închinăm Îngropării Tale şi Învierii.” (din slujba Sfântului Maslu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu