Schimonahul Agapie s-a nascut in anul 1838 in Rusia .De tanar ,Alexandru(numele de mirean) a imbracat haina monahala la manastirea Valaam din nordul Rusiei,in anul 1864. Suferind din copilarie de o boala la ochi ,boala care mai tarziu i-a adus orbirea parintele Agapie si-a dus crucea vietii cu toata dragostea si rabdarea aratandu-ne prin exemplu sau dovada clara a grijii Lui Dumnezeu fata de noi, care indreapta deseori neputintele noastre omenesti spre fericire si mantuire.Cand parintele Agapie a orbit staretul manastirii l-a slobozit de orice ascultare ;i s-a dat un loc linistit o chilie separata unde el netulburat de nimeni ,a putut sa-si dedice in libertate ocupatiile sale cele iubite:meditatiei dumnezeiesti si rugaciunii.
Neputinta sa trupeasca -orbirea , timp de 23 de ani a indurat-o cu o rabdare uimitoare si cu blandete ,multumind neincetat Lui Dumnezeu,Care i-a trimis o asemenea incercare grea pentru curatirea pacatelor si mantuirea sufletului.
Cu toate ca era neputincios trupeste parintele Agapie se straduia din toate puterile sa nu piarda nici o slujba a Bisericii.
Cu toate ca era un nevoitor al bunei credinte ,niciodata nu era multumit de sine,de faptele si cunostintele sale, si tot timpul continua sa invete lucrarea duhovniceasca.,,Eu am hotarat sa pun inceputul invatand,pentru Dumnezeu, din toate si de la toti.Vreau sa traiesc si sa tot invat."spunea parintele.
,,Stare launtrica nemiscata inaintea Domnului este o stare buna;daca in timpul ei mai exista si sentimentul nimicniciei si al pocaintei, atunci mai bine nici nu se poate sa va doriti.Si sa stati asa, fara sa va indepartati de Domnul,chiar o zi intraeaga.Duhul umilit,inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.Sentimentul nimicniciei este glasul mantuitor al vamesului;sentimentul pocaintei este usa catre Imparatie...."
,,Tineretea prin natura ei si prin deprinderile rele,este foarte nestatornicasi de aceea indrumatorul trebuie sa-i pazeasca cu barbatie pe incepatori insuflandu-le cuvintele Sf. Scripturi :In rabdarea voastra dobanditi sufletele voastre,adica mantuirea o dobandesc numai aceia care rabda pana la sfarsitul vietii in lupta cu patimile si isi pazesc constiinta neintinata"
,,Noi, neputinciosii,niciodata nu trebuie sa ne sprijinim cu putere numai pe ratiunea noastra ,ci totdeauna sa-I cerem ajutor Lui Dumnezeu si sa ne tinem cu tot sufletul de scrierile parintilor"
,,Rugaciunea este principalul tel si esenta lucrari crestine.Ea este legatura noastra cu Dumnezeu.
Rugaciunea este calea pentru atragerea si dobandirea tuturor virtutilor care se revarsa ata de bogat asupra noastra din izvorul nesecat al iubirii si bunatatii nemarginite a Lui Dumnezeu pentru noi"
,,Ingrijiti-va de mantuirea sufletelor voastre si pentru Domnul ,nu va descurajati,ci intariti-va cu rugaciunea , avand credinta vie in faptul ca Domnul se ingrijeste de mantuirea voastra si la chemarea smerita a voastra, in iubirea Lui de oameni, intotdeauna este gata sa va ajute"
,,Mintea trebuie sa aiba cea mai mare atentie,inima sa aiba trezvie, iar vointa sa aiba vioiciune ca , in afara de rugaciune , sa nu fie atrasa de nimic".
Asa s-a scurs viata parintelui Agapie :in rugaciune neincetata si in osteneli spre slava Numelui Lui Dumnezeu pe care L-a iubit si L-a care a plecat in ,7 aprilie 1905.
Pomeneste Doamne , in Imparatia Ta pe credinciosul robul Tau ,Agapie -schimonahul iar pe noi ,pentru rugaciunile lui ne mantuieste si ne miluieste.AMIN.
(Patericul Valaamului, ed.Bunavestire-Galati 2003)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu