SFANTUL INOCHENTIE AL ODESEI

Rugaciunea Postului Mare (talcuita de Sf.Inochentie al Odesei)

Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul care se rosteste in Sfantul si Marele Post

Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stäpanire si al grairii in desert nu mi-l da mie. Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-mi-l mie, sluga Ta. Asa, Doamne Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sä nu osandesc pe fratele meu. Ca binecuvantat esti Tu in vecii vecilor. Amin.

Suntem in Sfantul si Marele Post, prin care ne pregatim, sufleteste sl trupeste, sa intampinam dupa cuviinta marele praznic al Invierii Domnului.

Sa il luam drept calauzitor pe un induhovnicit mai apropiat de zilele noastre, Sf. Inochentie al Odesei (secolul 19), pe care il praznuim astazi 31 martie, reproducand mai jos cateva selectiuni din frumoasa si adanca sa talcuire duhovniceasca a rugaciunii Sfantului Efrem Sirul care, dupa randuiala Bisericii rasaritene, se rosteste anume in Sfantul si Marele Post. Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei... [nu mi-l da mie]

- Ne-am fi putut astepta, fratii mei, ca Sf. Efirem Sirul sa-si inceapa smerita rugaciune cu cererea de a fi indepartata de la dansul alta patima oarecare, iar nu trandavia sau lenea, care nu pare un lucru asa de insemnat. Insa omul lui Dumnezeu vede in trandavie pe cel mai mare dusman al man­tuirii sale, caci pacat este a nu face nimic, cand insusi Domnul zice despre Sine si despre Tatal ceresc: „Tatal Meu pana acum lucreaza, si Eu lucrez" (Ioan 5, 17). Lenea slabeste puterile si insusirile noastre, atragand dupa sine patimi si naravuri rele, prin care ne amagim ca putem scapa de plictiseala si urat. De aceea, fiecare se cade sa aiba lucrarea lui, caci omul fara ocupatie e jucaria diavolului.

... [duhul] deznadejdii, ... [nu mi-l da mie]

- Adevaratul duh crestinesc este cel al luminii, al barbatiei si al tariei, al pacii si al bucuriei necurmate. Or, in omul nemultumit si dezgustat de el insusi, care si-a pierdut sperantele si nazuintele, ce curaj, ce tarie, ce pace si ce bucurie mai poate fi? „Intristarea lumii acesteia moarte lucreaza", zice Sf. Apostol Pavel (II Cor. 7, 10). Deznadejdea vine de la duhul intunericului, ca sa ne slabeasca in „lupta cea buna" si toata ravna postitoare.

... [duhul] iubirii de stapanire, ... [nu mi-l da mie]

- Acesta este duhul care, salasluindu-se oarecand in ingerul cel de lumina purtator, l-a intunecat si l-a alungat pentru totdeauna din cer. Pri­mejdia acestui duh, frate cu du­hul mandriei sau slavei desarte, este pretutindenea prezenta, iar omul stapanit de el ar fi gata sa faca orice pentru a si-l satisface, starnind ura si dispretul celorlalti. Dar noua Domnul ne spune: „Cel ce voieste sa fie mai mare intre voi, acela sa se faca tuturor sluga" (Matei 20, 26). Crestine, cu cat vei fi mai sus, cu atat trebuie sa fii mai smerit, mai straduincios si mai dezinteresat, stiind ca toata stapanirea este de la Domnul Dumnezeu si ca toate sunt trecatoare!

... si [duhul] grairii desarte nu mi-l da mie.

- „Pune, Doamne, paza gurii mele!", se cuvine a ne ruga mereu, cu Psalmistul, caci din limbutie si clevetire nu iese nimic bun. Nu este cuvantul nostru icoana Cuvantului creator? Atunci sa nu-l risipim si sa nu-l injosim, ci sa facem postul limbii, graind numai cele de trebuinta, cu toata intelepciunea.
Iar duhul curatiei,... [daruieste-mi-l mie...]

- Pentru a ne pastra curati, avem a ne lupta cu insasi firea noastra cazuta, de aceea se cuvine a cere intru aceasta ajutor mai presus de fire: „Arunca catre Domnul neputinta firii tale - ne invata Sf. Ioan Scararul - si marturiseste inaintea Lui toata slabiciunea Ta: atunci pe nesimtite vei primi de la Dansul si darul curatiei". Rugaciunea si postul sunt cele mai bune mijloace pentru dobandirea si pastrarea curatiei sufletesti si trupesti.

... [duhul] smereniei, ... [daruieste-mi-l mie...]

- Smerenia - care este postire si jertfa de noi insine - ne face placuti si lui Dumnezeu, si oamenilor. Unii cred ca smerenia e o forma de injosire, dar adevarata smerenie nu injoseste, ci inalta, cum Insusi Cel ce S-a smerit pana la cruce ne incredinteaza, zicand: „Cel ce se va smeri pe sine, acela se va inalta" (Luca 18,14). Cele mai frumoase lectii de smerenie trebuie sa le luam de la Hristos si de la sfintii Lui.

... [duhul] rabdarii... [daruieste-mi-l mie...]

- Duhul rabdarii, care vine ca un dar de sus, ne face sa biruim mai usor toate incercarile, fara pripa si fara cartire. Si ce pilda mai mare decat cea a Domnului si Mantuitorului nostru, Care, in lo­cul bucuriei ce I se cuvenea, a suferit crucea. El a pregatit cununi in cer celor ce rabda sau patimesc pentru dreptate.

... si [duhul] dragostei daruieste-mi-l mie, slugii Tale.

- De vom avea toate ale lumii, dar dragoste nu vom avea, de nici un folos nu ne vor fi acelea, dupa cum ne invata Sf. Apostol Pavel (I Cor. 13, 1-3). Iar Sf. Apostol si Evanghelist Ioan ne destainuieste ca Dumnezeu Insusi este Iubire (I Ioan 4, 16). Cugetand la acestea, fratilor, sa ne incalzim cu focul dragostei inimile noastre cele racite si sa ne topim laolalta in flacara dragostei lui Hristos, Care a biruit lumea!
Asa, Doamne Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad pacatele mele...

- Nu ne face placere sa ne vedem pacatele si adeseori inchidem ochii asupra lor. Dar cercetarea de sine si spovedania sunt temeiurile oricarei indreptari si iertari. Deci crestinul cel adevarat se va deprinde sa-si vada caderile si slabiciunile, ca sa se lecuiasca de ele cu ajutorul harului dumnezeiesc, fiind aspru cu sine si ingaduitor cu ceilalti.

... si sa nu osandesc pe fratele meu, ca bi­necuvantat esti in vecii vecilor.

- Cine-i fara de pacat, ca sa-i osandeasca pe fratii sai? Si oare judecata nu este a lui Dumnezeu? Tu priveste la fratele tau pacatos ca la un om bolnav, pen­tru ca pacatul este o boala cu adevarat, ba chiar cea mai rea dintre toate bolile. Dar putem noi osandi un bolnav ca este bolnav? Mai degraba sa-l inconjuram cu mila noastra si sa ne rugam pentru el, binecuvantand pe Cel ce nu vrea moartea pacatosului, ci izbavirea lui. Amin.

(Lumea Credintei - martie 2004,sursa:www.crestinortodox.ro)