Ce dureroasa si ce grozava este viata traita in intuneric.Despre aceasta numai cel care odata a vazut soarele iar astazi este orb.....sau acela care altadata a fost orb iar acum vede - ar putea sa-si dea cu adevarat seama. Niciunii din oameni nu sunt asa de nenorociti ca acei care nu pot vedea .Ce ar putea fii oare mai trist si mai amar ca o astfel de viata traita intr-o vesnica noapte!Ca nici o suferinta nu este asa de amara ca ea .
Cu cat mai nenorocita este starea unui om atunci cand sufletul ii este orb!Cu cat mai amara este aceasta orbie si cu cat mai vrednic de mila este un astfel de nenorocit al carui suflet sta in intuneric!...Ce iad si ce intunecime poate sa zaca in sufletele acelea in care n-a rasarit niciodata Lumina cunostintei Lui Hristos. Cine ar putea sa spuna ? Cred ca nu se poate masura.De aceea ,cand Bunatatea si Harul Lui Dumnezeu se indura de cineva si ii deschide ochii ,bucuria omului aceluia este asa de mare .Cand strafulgerarea Luminii Lui Dumnezeu patrunde in noaptea sufleteasca a unui om si ii deschide ochii sa vada adevarata lui stare - cine ar putea spune ce se petrece in clipa aceia intr-o viata!....
Ce taina este in lumina aceia care lumineaza ceilalti ochii......,in ce lume noua te duce si ce priveliste noua iti arata!...Imparatia Luminii isi deschide portile in fata ochilor uimiti si tu gusti stari si simtamine si haruri pe care nici nu le putea-i banui vreodata.Doamne Iisuse Hristoase ,ce mare dar este Lumina Ta...ce binecuvantare .Cat de mult iti datoreaza Tie ,acei care au fost invredniciti sa te intalneasca si in a caror noapte Tu ai facut sa straluceasca Lumina Ta .De pe a caror ochi Tu ai facut sa cada solzii pacatului si a caror privire ai spalat-o Tu .....Pentru ca luminile lor sa poata vedea adesea lucruri care ni-i este ingaduit omului uneori nici sa le rosteasca .O,voi cei care Domnul Iisus v-a deschis ochii sa vedeti ,cat de buni ar trebui sa fiti voi,cu cei care nu vad inca....Cat de mult ar trebui sa va fie mila de ei si cum ar trebui sa-i cautati pentru a-i aduce la Acela care le poate da si lor Lumina!
Nu dispretuiti niciodata pe acela care inca nu vede,oricine ar fi acela .Orbia trupeasca poate nu are niciodata leac ,dar orbia sufleteasca are.E nevoie doar ca Lumina minunata a Lui Dumnezeu sa fulgere prin intunericul care i-a lipit,ca sa-i dezlipeasca .
Nu dispretui niciodata pe un om oricat de orb ar fi cu sufletul.In oricare clipa Indurarea Lui Dumnezeu ar putea sa-i ridice intunericul de pe ochi ,pentru a vedea comorile minunate ale Harului Sau.
Dragul meu daca n-ai lumina vino la Izvorul Luminii,la Domnul Iisus Hristos ca sa-ti dea Lumina Lui cea minunata .Iar daca o ai bucura-te de ea, ca de cel mai minunat Dar a Lui Dumnezeu, multumindu-I pentru ea si rugandu-L sa ti-o desavarseaca .
Pentru ca din ce te apropii,de ea ,e mai minunata.
Ferice de tine daca ai aceasta Lumina .
Ferice de tine daca la sfarsitul vietii tale vei putea zice cu Iov:,,Lumina Lui ma calauzea in intuneric"(Iov 29,1,5)Slavit sa fie Domnul!
Traian Dorz
(din ,,Iisus Biruitorul"nr.7-8 ,1 martie 1947)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu