Avutul cel mai de pret al manastirii este icoana Maicii Domnului facatoare de minuni,daruita in anul 1580 cand s-a terminat reconstructia bisericii.Unul dintre staretii manastirii a fost Sf.Ioan de la Prislop care a fost si mitropolit al Transilvaniei intre anii 1585-1605.El a sihastrit in pestera de deasupra manastirii ,pestera care exista si azi si in care am poposit si noi pelerinii olteni .Manastirea a avut o istorie zbuciumata ,a fost incendiata de generalul Bukow,apoi a fost la greco-catolici pana in anul 1948.Un alt mare staret si tot la fel de sfant ca inaintasul sau a fost si parintele Arsenie Boca care a reorganizat viata duhovniceasca a Prislopului,a pictat Biserica si a reconstruit unele cladiri chiar si o clopotnita unicat.Din 1976 Prislopul este manastire de maici,in 1991 se infiinteaza aici si un seminar teologic de fete.Locuri sfinte pline de credinta si istorie,adevarate oaze duhovnicesti in care sufletele isi gasesc mangaiere.La mormantul parintelui Arsenie ,din cimitirul manastirii ,care este in permanenta plin de flori se inchina zilnic zeci de pelerini.Slavit sa fie Domnul pentru toate.AMIN.
(Intrarea principala)
(Biserica manastirii)
(Clopotnita)
(Biserica ,staretia,fantana)
(locul de odihna al prislopenilor)
(pestera-locul de nevointa al Sf. Ioan de la Prislop )
(olteni in rugaciune la mormantul pr. Arsenie)Viata parintelui Arsenie Boca
Parintele Arsenie Boca s-a nascut la 29 septembrie 1910 in tinutul Bradului, la Vata de Sus, judetul Hunedoara. Parintii sai, Iosif si Cristina, il numesc la botez Zian. Face scoala primara in satul natal, liceul in oraselul Brad, pe care il absolva in 1929 ca sef de promotie. Manifesta deschidere spre universalitate, exceleaza la disciplinele reale. A iubit de mic desenul, sculptura si mai ales pictura. Inca de la aceasta varsta este extrem de interiorizat, manifesta inclinatie spre singuratate si spre probleme de religie.
Absolvind liceul, se inscrie la Institutul Teologic din Sibiu, unde isi dezvolta preocuparile sale incat intre colegi purta aureola unui sfant. Retinut si solitar, duce o viata aspra inca de pe acum. Citeste asiduu studii de psihologie, caracteriologie, grafologie, cautand a se adanci in descifrarea tainitelor sufletului. In timpul studiilor de teologie i se lamureste tot mai mult frumusetea chipului vietuirii calugaresti. In 1933 ia licenta in teologie cu teza: “Incercari asupra vietii duhovnicesti”, ce rezuma stradaniile sale de a intelege modul desavarsirii interioare a omului. Descoperindu-i inzestrarea artistica, Mitropolitul Nicolae Balan al Ardealului ii acorda o bursa la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, unde a studiat cu profesorul Costin Petrescu. In paralel frecventeaza cursuri de medicina, precum si alte cursuri din domeniul culturii si artei.
Insa Dumnezeu l-a chemat sa lucreze in ogorul Lui. La 29 septembrie 1935 este hirotonit diacon celib. Pentru a deprinde tainele vietuirii calugaresti, pe care o ravnea, Mitropolitul il trimite in anul 1939, pentru 3 luni, la Muntele Athos. Diaconul Zian Boca se inchinoviaza la manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, judetul Fagaras, in vara anului 1939, imediat dupa intoarcerea de la Muntele Athos.
Peste aproape un an de zile, in 3 mai 1940, de Izvorul tamaduirii, are loc tunderea sa in monahism, primind numele de Arsenie. La doi ani dupa aceasta, tot de Izvorul Tamaduirii, pe 10 aprilie 1942, Ierodiaconul Arsenie a fost hirotonit intru preot.
In anul 1939, la intoarcerea din Muntele Athos, aduce cu sine cateva manuscrise ale Filocaliei pentru fostul sau profesor de la Sibiu, Parintele Dumitru Staniloae, pe langa care a staruit sa le traduca. Prin aceasta si prin ajutorul acordat la traducere, scriind dupa dictarea profesorului sau, Parintele Arsenie a devenit ctitor de frunte al Filocaliei romanesti. Tot el a realizat si minunata coperta.
(locul de nevointa al Parintelui-chilia din munte)
Asezat in linistea manastirii, cuviosul ieromonah a inceput sa fie cautat de o avalansa de oameni. Fiecaruia din cei ce l-au cercetat le-a adus odihna si inseninare. Povatuirile sale luminau si indreptau vieti. Cuvantul sau, plin de puterea Duhului Sfant, cerceta radacinile durerilor oamenilor si le cauta tamaduirea. Parintele punea foarte mult accent pe viata duhovniceasca, pe constiinta atotprezentei lui Dumnezeu, pe dezvoltarea in fiecare om, in fiecare suflet, a acestei constiinte a atotprezentei lui Dumnezeu. Aceasta constiinta isi are izvorul in Izvorul Vietii, in Hristos euharistic: “Sangele Mielului din Sfanta Impartasanie mai tine sufletul in oase si lumea in picioare”. In fiecare vara, pe timpul vacantelor, multime de studenti si de tineri veneau la Sambata sa asculte predica Ieromonahului de foc.
Vatra Manastirii de la Sambata a ajuns un puternic amvon de propovaduire, o scoala de luminare a poporului, de desteptare din somnul pacatelor, de orientare la o viata curata.
Lucrarea duhovniceasca de la Sambata a taiat o brazda adanca in viata sufleteasca a intinse cercuri de credinciosi, mai ales tineri. Prin ceea ce s-a facut si s-a propovaduit, s-a realizat o vie restaurare a duhului ortodox autentic. Despre aceasta, Parintele Dumitru Staniloae afirma cu admiratie si bucurie: “Parintele Arsenie este un fenomen unic in istoria monahismului romanesc”.
Suspectat ca ar avea legaturi cu legionarii si ca ar face propaganda anticomunista, Securitatea a initiat, incepand cu anul 1943, urmarirea informativa a Parintelui. In perioada 1945-1948 este arestat si anchetat de mai amulte ori. In 1945 este arestat si anchetat la Ramnicu Valcea. Este din nou arestat si anchetat in 1946 la Brasov. In iunie 1948 Parintele este retinut si anchetat la Fagaras, fiind inchis, dupa unele marturii, la Brasov si Jilava.
Pentru a nu mai fi in atentia multimii credinciosilor si a Securitatii, Parintele Arsenie e adus de Mitropolitul Nicolae Balan la Manastirea Prislop, in tinutul Hategului, la 25 noiembrie 1948. Prislopul era intr-o stare jalnica, parasita si amenintata cu daramarea. Numit staret, parintele isi va pune si aici pecetea de ziditor de suflete si ziditor de asezaminte. Noua situatie de la Prislop a impus totodata o afluenta impresionanta de credinciosi.
Dar si aici Sfintia sa a fost cautat de Securitate. Se urmarea sa-i fie aduse o serie de acuzatii menite sa-l denigreze. Una dintre metodele diabolice folosite de Securitate a fost si incercarea de compromitere morala a Parintelui. Inca din 1949 Serviciile Secrete propuneau mutarea sa intr-un loc unde sa nu fie cunoscut de populatie. In acest sens, in iulie 1949 i se interzice sa mai primeasca valurile de credinciosi ce se revarsau spre manastire. Activitatea Parintelui Arsenie ca staret se incheie in 1950, cand Prislopul devine manastire de maici, avand stareta pe monahia Zamfira Constantinescu. Sfintia sa ramane la Prislop ca preot duhovnic.
In noaptea de 15 spre 16 ianuarie 1951, fara nici un ordin si intr-un mod cu totul brutal, Parintele este “ridicat” de autoritati pentru ancheta. Este condamnat pentru un an de zile, fiind dus la Ocnele Mari si apoi la Canal, unde sta noua luni. La 17 martie 1952 este eliberat si, de Bunavestire, se intoarce la Prislop. Despre aceasta perioada marturisea: “Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a oferit aceasta sansa, inchisoarea. Am facut lucrarea Lui. Am iesit mai intarit ca niciodata”.
Odata cu revenirea la manastire, Securitatea a trecut la masuri mai drastice. Se cautau motive pentru trimiterea sa in Justitie. Datorita acestei situatii, Parintele e nevoit sa refuze contactul cu credinciosii, se retrage mai mult in chilie. Numarul pelerinilor scade, iar activitatea in manastire e diminuata. In cele din urma Securitatea va trece la arestarea ieromonahului Arsenie Boca, ca sustinator al Miscarii Legionare si al rezistentei anticomuniste. Aceasta se intampla la 11 noiembrie 1955, fiind condamnat de tribunalul Timisoara la sase luni de detentie, pe care o executa la Jilava si Oradea.
Parintele a ramas ca duhovnic al manastirii Prislop pana in anul 1959, cand, cu constrangerea Securitatii, este caterisit, scos din preotie si indepartat din manastire, prin actul nr. 2407/1959 al Episcopiei Aradului. Tot acum, comunitaea monahala este dispersata si izgonita din manastire. Locul acesteia a fost luat de un Camin de batrani, pana in 1976, cand prin rugaciunea monahiilor locasul revine la slujirea lui Dumnezeu.Dupa ce a fost alungat de la Prislop, Parintele Arsenie si-a inceput pribegia prin Bucuresti. A fost angajat ca pictor la biserica Sfantul Elefterie, iar din 1961 la Atelierul de pictura al Patriarhiei Romane de la Schitul maicilor. Avand desavarsita ascultare calugareasca, nu a voit sa incalce hotararea arhiereasca si nu a mai imbracat vesmintele preotesti, participand doar la slujba, fiind cantaret la strana. Obstea izgonita de la Prislop s-a reorganizat intr-un asezamant ctitorit de parintele Arsenie la Sinaia, unde Sfintia sa si-a avut chilia si atelierul de pictura din 1969 pana in 1989.Iesind la pensie, in 1968 a inceput pictura bisericii parohiale din comuna Draganescu, de langa Bucuresti, la care a lucrat 15 ani. Parintele Arsenie a plecat la Domnul in ziua de 28 nov.1989 ,fiind inmormantat la manastirea Prislop.
(locul de odihna din poenita Prislopului)
(sursa:Asociatia Ieromonah Arsenie Boca-Arad)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu